„Scrisoare catre blogger”

Ti-am citit categoria “Scrisoare catre blogger”. Nu stiu cum se face ca nu urmarisem pana acum articolele din categoria asta.

Primul meu gand a fost apreciere, simpatie, dar al doilea a fost invidie, caci asta fac oamenii defecti cand vad ceva ce ei nu au, dar si-ar dori.

Si eu am fost apreciata pentru cum scriu si, uneori, pentru ce scriu, insa sunt sigura ca oamenii au vazut la mine si partea aia rautacioasa, iar comparativ cu seninatatea si naivitatea pe care le arati tu pe blog… ei bine…

Te invidiez pentru ca pleci in Paris pentru ca e… visul meu. Dar o sa iti fac si eu in ciuda cand ajung acolo, promit asta! 🙂 Desi nu invidie ar trebui sa simt, ci sa ma bucur pentru tine caci ai muncit pentru asta!

Te invidiez, de fapt, pentru ca esti un om mai puternic decat mine, mult mai ambitios si pentru ca stii ce vrei. Eu inca sunt la stadiul de a descoperi.

Eu n-as avea, inca, acest curaj nebun sa plec din tara mea, sa merg intr-un loc strain, printre oameni straini si sa iau totul de la zero.

Tu ai facut asta de.. trei ori? Patru, cinci.

Mi-as dori sa nu fiu ipocrita si de asta iti marturisesc acum, desi sunt sigura ca simteai deja, mi-ai fost antipatica uneori si tocmai de asta eram rautacioasa putin cand venea vorba de tine, fruct amarui. Dar nu din invidie, ci pentru ca uneori nu-mi placeai – dar cred ca ar trebui sa fie cumva mult mai mare mandria ta pentru ca ai reusit sa faci un om caruia ii erai antipatica… sa te aprecieze. Si, bineinteles, invidieze apoi.

Imi erai antipatica pentru ca nu imi placeai uneori, ca om. Imi pare rau ca iti zic asta si voi fi, poate, judecata, dar nu imi doresc sa fiu ipocrita. Trebuie si sa recunosc ca inca nu-mi plac lucruri la tine, dar probabil sunt mai multe cele pe care le apreciez.

Cred ca mi-ai parut falsa uneori, dar poate erai falsa chiar si pentru tine… pentru ca iti doreai, din anumite motive, sa fii omul ala. Sa negi ceea ce gandeai si ceea ce simteai. Poate din vina unor oameni din viata ta, poate pentru a te convinge pe tine ca nu-ti place sa …primesti flori. (Dar cred ca inca nu-ti plac trandafirii, asa-i? :))

Imi pare rau ca nu ai avut mereu curajul sa spui “Stop” cand trebuia, dar sunt sigura ca s-a intamplat asta pentru ca erai un om fraier din cauza iubirii.

Imi pare rau pentru ca simti nevoia asta acuta sa ma tachinezi de fiecare data cand scorpiei pretentioase din mine ii place vreun articol de-al tau.

Sunt articole pe care le sar, poate, dar mi se pare normal sa recunosc si sa apreciez un lucru atunci cand… imi place, pur si simplu.

Imi amintesc ca, atunci cand ti-am descoperit blogul, ti l-am citit din scoarta in scoarta si nu mi-a placut doar stilul asta dulce-amarui de a-ti atrage cititorii si de a te vinde frumos, fara sa stii sau sa vrei asta, ci doar fiind tu; ci mi-a placut tare mult si o poveste pe care ai scris-o pe blog, eram tare fascinata de ea la momentul respectiv.

Cred ca mereu o sa am invidia asta, neconstructiva, inca, pentru ca eu nu sunt bloggerul atat de cunoscut si apreciat cum esti tu. Dar trebuie sa recunosc meritul tau absolut pentru asta.

Sunt sigura ca, desi nu arati, ai putina scorpicenie in tine (sau poate ascendentul meu in varsator ma face sa cred ca avem o mica rautate comuna). Poate asa esti tu sau poate a trebuit sa o dezvolti din cauza intamplarilor sau oamenilor nu atat de frumosi pe care i-ai intalnit.

Imi vine foarte greu sa cred ca tocmai scriu o pagina si ceva in care o laud si apreciez pe Grapefruits… Nu stiu cum sa fac sa demonstrez ca nu e ipocrizie, ci e o schimbare a unei atitudini, pareri, impresii despre un om.

Nu stiu daca mi-ai placea ca om, per ansamblu. Imi placi insa ca blogger si imi plac la tine lucrurile pe care eu nu le am: talent exploatat, ambitie, putere, vointa, dorinta, efort, munca, teluri, implicare si cred ca mai sunt atatea..

Mi-am cam repetat ideile, simt asta, dar e maniera in care am reusit sa transmit.

Nu pot decat sa iti urez sa… ma faci invidioasa in continuare! Promit sa ma misc si eu din loc astfel inca sa nu trebuiasca sa fiu prea invidioasa… 🙂

LE: Cic-am facut-o sa planga… cu muci! Ei, zau ca vreau sa cred asta! 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s