Post Valentine’s Day.

14 februarie. “Altă sărbătoare importată de la americani” vs. “Forever alone level 9024”.

Am ales să vă scriu după ce ziua asta a trecut. Deşi probabil v-ar fi fost de „mare ajutor” să vă dau nişte sfaturi legate de ce cadouri originale îi puteţi face iubitei voastre (în afară de epuizatele şi epuizantele flori, bombonele şi inimioare şi ursuleţi). Poate v-ar fi fost de ajutor să vă spun câteva titluri de filme de dragoste sau câteva spa-uri de relaxare-n cuplu pentru ziua asta.

Sunt sigură că aţi primit ajutor din alte părţi.

Sunt sigură că aţi citit în catralioane de locuri atât de multe lucruri Anti-Valentine’s Day pe cât de multe poze share-uite pe Facebook făcute cadourilor primite aţi fost puşi să vizualizaţi.

Şi asta nu-i ok. Nu e ok că suntem atât de frustraţi din cauza unei sărbători pe care unii au decis să o importe. Nu e ok că nu suntem originali încât să nu ne sărbătorim zilnic iubirea, ca să nu mai vorbesc de “nu e ok că nu suntem originali şi încă facem cadou ursuleţi de pluş iubitelor noastre”.

Deşi nu sunt implicată într-o relaţie, nu mi s-a părut deloc frustrantă ziua asta. Mai frustrant mi s-a părut să văd peste tot cum se primesc sugestii legate de aceleaşi eterne cadouri sau mai frustrant mi s-a părut să văd cum toţi se transformă, fix de Ziua Îndrăgostiţilor/Iubirii, în mici hateri.

Mie mi se pare destul de simplu: decizi să te bucuri de Valentine’s Day? Atunci fă-o cu stil! Cumpără-i iubitei tale o carte precum “Dragostea durează 3 ani”, indiferent de cât “Not so iubire eternă” ar suna asta. Fă ceva ce nu ai mai făcut până acum, fă-i o surpriză iubitei aşa cum a văzut ea în filmele alea de dragoste pe care le deteşti atât. Fă un cover după melodia ei all time favorite, indiferent cât de iritante ar fi behaielile tale. Fă o carte de dragoste, o carte a voastră, unde să lipeşti poze decupate cu voi doi. E genul ăla de amintire care te va face să zâmbeşti chiar şi după 15 ani de acum încolo. Cheap stuff, girls love them!

 Arată-i omului de lângă tine de ce te merită şi de ce TU îl meriţi pe EL. Nu despre asta e vorba?

Decizi să nu sărbătoreşti Valentine’s Day căci preferi să aştepţi până de Dragobete sau până never-gonna-happen’? Ok, dar taci şi lasă-i pe alţii să se bucure de ziua asta frumoasă, pentru ei.

Nu-nţeleg de ce trebuie să fim atât de ironici şi afurisiţi şi posomorâţi şi gri când putem fi deschişi, înţelegători, îngăduitori şi ne putem vedea de toate cele roz ale noastre?

Eu sunt de acord cu sărbătoarea asta. Şi cu Dragobetele. Şi cu 1 martie şi 8 martie şi orice sărbătoare îi face pe băieţi/bărbaţi să se conformeze tradiţiei şi să îşi facă portofelul să tremure.  Nu pentru că sunt o materialistă, ci pentru că merităm atenţie. Desigur, şi ei o merită şi nu sunt răsplătiţi cu suficiente zile precum cea de 5 mai.

Vă cer însă să vă gândiţi la nevasta unui oarecare muncitor. Care trebăluieşte toată ziua bună ziua şi care are grijă de soţ, copii, haine, mâncare şi curăţenie. Femeia aia primeşte, poate, o singură dată, de 1 martie, un buchet de zambile din partea soţului ei. Căci atunci îşi aminteşte şi el că poate face un gest de tandreţe, fie el doar datorită unei tradiţii. E singurul buchet de flori pe care îl primeşte în tot anul ăla amărât. Singurul gest, singurul “Ştii, m-am gândit la tine şi ţi-am luat flori.” E un “Merită măcar atât!” pe care îl susţin pe deplin.

Sper că şi voi.

Asta pentru că… de cele mai multe ori, iubirea nu e totul. Poate fi o mică parte sau poate fi vitală. Depinde cum o apreciezi, depinde cum o întreţii.

Gesturile mici însă nu sunt doar gesturi mici. O privire, un zâmbet,   sclipirea aia din ochi. V-o fi sunând telenovelistic, dar să nu vă treziţi spunând „Cause all I did was love him.” Well, probably that wasn’t enough. Cause often love isn’t enough. You have to give more. So much more.

„I want a guy who will send me flowers just because it’s Wednesday.”

Emeli Sande – Suitcase