Sunt depri.

Sunt trista pentru ca nu sunt in stare sa imi pun singura nenorocitul ala de pansament. Pentru ca trebuie sa-mi fac dus cu o punga pe picior (am voie doar apa rece). Pentru ca trebuie sa cobor schiopatand sa imi cumpar apa (nu-mi place sa apelez la oameni).  Pentru ca se tipa la mine tocmai cand am nevoie de… Pentru ca tocmai oamenii care ar trebui sa ma faca sa nu ma simt singura imi intaresc si mai mult convingerile ca… „me, myself and I, that’s all I got in the end”. Suna dramatic pentru un deget rupt, dar nu e vorba de nenorocitul ala de deget. Mi-e atat de dor de vremurile in care eram mica si… totul era mult, mult, mult mai simplu. Si parca si oamenii altfel. Si eu ceva mai puternica. Si oamenii altfel. Si oamenii altfel…

Anunțuri