Sunt o hateritza, stiu!

Probabil as parea mult mai dulcica dac-as spune ce lucruri imi plac, ma-ncanta, ma fac fericita, imi rapesc zambete. Da’ nu pot renunta la reputatia mea de hateritza. So here we go again…

Nu-mi plac(e):

– oamenii care se cred awesome. Chit ca sunt, chit ca nu sunt. Desi, din punctul meu de vedere, esti awesome tocmai atunci cand ai motive si-n plus, mai ai si bunul simt sa ii lasi pe ceilalti sa descopere asta, nu sa te autointitulezi tu.

– oamenii cu care trebuie sa ma port frumos sau carora trebuie sa le vorbesc frumos pentru ca… asa trebuie. Si nu ma refer aici la amabilitate, ci la faptul ca pentru binele tau emotional tre’ sa le vorbesti unora intr-un anumit fel ca sa… nu te enerveze suficient de tare incat sa trebuiasca sa le vorbesti in acel alt fel.

– ca nu simt spiritul Craciunului, ca mor de frig indiferent de cat de gros ma-mbrac, ca sunt grasa, ca parul nu-mi mai e moale, ca sprancenele nu-mi sunt frumoase, ca n-am geanta Hermes. Bad Hubbis, pitzi, pitzi Hubbis.

– ca tre’ sa mai si numar banii din cand in cand. Cand trebuie sa fac ceva ce nu imi place, aman momentul pana ajung la termenul limita. Sau mai am o chestie pe care trebuie sa o verific la fiecare doua luni si, de frica sa nu fi depasit termenul, prefer sa aman momentul verificarii pana-mi fac curaj. Asadar, eu si numaratul banilor nu suntem prea buni prieteni. Desi acum 2-3 saptamani au iesit mai multi decat speram, asta-seara au iesit exact cati trebuiau(?!), deci bad news for me. Si culmea, tocmai azi i-am zis mamei ca nu vreau banii pe care mi-i oferea de Mos Craciun, da’ ca nici fratelui meu nu are voie sa ii dea. (Sunt o naspa, stiu.) O sa-i zic c-aveam febra si deliram si sa faca bine sa livreze totusi banutzii. Si, ca sa termin capitolul cu bani intr-o maniera… relativ placuta, va-mpartasesc o postare de pe feisbuc: Spuneam zilele trecute cuiva ca eu le dau importanta banilor doar atunci cand observ ca nu mai sunt. Ei bine… asta seara am facut ordine in portofel. Draga Mos Craciun, numarul meu de cont este… :))

– faptul ca in toate filmele romanesti relativ de succes, adicatelea care mai ajung si peste hotare, sunt prezentate cele mai de rahat cartiere din tara noastra. Evident ca dincolo avem imaginea de tigani saraci si nespalati atata timp cat prezentam cartiere dintr-astea. Hello, avem blocuri comuniste si camine de nefamilisti groaznice, stiu, da’ avem si blocuri frumos reabilitate si viloace de sta matza-n coada.

– faptul ca aud un fel de racait. E, cel mai probabil, de la rasnita de calculator, dar eu am impresia ca am un soarece-n perete care roade si roade si roade…

– faptul ca… fac alegeri gresite. Mai mereu.

– faptul ca unele babe nu-si amintesc varsta din buletin si se-mbraca penibil pentru varsta lor. Nu, fac si eu diferenta intre o femeie de varsta a treia care se imbraca tinereste, dar cu stil, si hoastele paparude care confunda locul de munca cu carnavalul de la Rio de Janeiro.

– faptul ca baietii intretin financiar pipitze doar pentru ca sunt frumoase. Da’ poate e si asta un motiv destul de bun, eu stiu?!

– faptul ca oamenii se chinuie ca prin fiecare chichita, fiecare frunza care cade, fiecare latrat care se-aude, fiecare cacat peste care dau sa ii spuna aluia ceva. Am facut-o si io. Naspa Hubbis. Peni, peni Hubbis. Peni, peni voi.

– persoanele materialiste. Urasc, urasc, urasc. Si nu ma refer aici la persoanele ca mine, care-s realisto-materialiste (primesc un Nobel, ceva pentru aceasta mirifica alaturare?), ci la alt gen de materialism.

– persoanele care… urcacoborandacolo. Ha, ce subtila mi-s azi.

– sa nu contez pentru oameni. Da’ asta cred ca nu place nimanui, mai ales atata timp cat ei conteaza pentru tine.

– nu-mi plac multi din oamenii cu care ma-ntalnesc zilnic. Sunt prea avizi dupa ceva, si nu la cunoastere ma refer, sunt prea plini de ei, prea bagaciosi, prea stupizi, prea ciufuti, prea irascibili, prea rai, prea… ne-umani.

– oamenii care nu-l au pe “te rog” in vocabular. Eu nu-l am pe “multumesc”, in sensul ca te rog mult, mult ceva, m-ajuti, dar uit sa multumesc. Efectiv uit, n-o fac din rea vointa. Dar urasc sa nu primesc un “te rog” cand ma iei cu “auzi, da’ io cum fac aia” sau “hei, hai ca-ti cer doar asta…”.

– de mine cand trec prea repede peste. Parc-as fi atat de.. pestoaica la faza asta. Mi-a zambit frumos, m-am topit toata si-am si uitat c-a uitat sa. Dar nu pot rezista, la dracuL. Hrr!

– oamenii care-ncearca cu orice pret sa fie amuzanti. Chit ca o dau in prosteala si din ironii fine le iese o batjocura de primesc tigai in cap, chit ca o tin intr-una in glume care de care mai neispirate si mai fortate.

– oamenii care n-au scrupule. Si cunosc d-astia mai multi decat poate creierasul meu semi-inocent duce.

Ok, ok, gata, incetez, vine Craciunul, tre’ sa-mi las latura de hateritza oleaca deoparte. Mai ales ca, in ultimul timp, am deseori revelatia intitulata “Hell yeah, life’s good.”

Va-mpartasesc un citat descoperit intr-un articol din revista Tango care mi-a placut mult, asta ca sa nu inchei in cea mai urata maniera posibila.

„Femeile iubesc. Si barbatii iubesc. Iubim diferit, dar ne iubim unii pe altii. Visam diferit, dar visam in aceeasi directie. Stim sa asteptam fericirea, chiar daca barbatii o asteapta stand calmi pe fotoliu, iar femeile o asteapta in picioare, rozandu-si unghiile.”

Anunțuri

21 de gânduri despre “Sunt o hateritza, stiu!

  1. Cum adică ai faimă de hateriță? Eu una nu am observat-o. 😆
    Cu toții avem doza noastră de lucruri care nu ne plac, mereu sau pe moment… probabil mai lungă decât a ta.

    Dar va răsări soarele și pe strada ta. 😛 Și cei mai mari hateri au momente din astea de sărit în sus.

    Scorpiile nu sunt făcute să fie dulcici… ar fi urăte așa. 😀

  2. Fata, da’ tu somn n-ai?
    Eh, totusi, ma bucur ca mai misuni pe aici. Saru’ mana. Tre’ sa-ti dau mita sa fiu sigura ca revii. :))
    Intreab-o pe Emma si iti va explica ea cam cat de mie la mie hateritza sunt io! 🙂
    Pai am momente de sarit in sus si ca sa vezi, nici n-am scris postul la nervi. :))
    Tot timpul ai tu ceva dulce-acrisor si foarte original de zis despre scorpii. Hmmm. :))

  3. Bravo dom’le…incepusem si eu sa citesc articolul si cand ma uit, primul lucru pe lista hateritei din tine, sunt eu. Macar daca ma lasai mai la coada. Te rog! 😉

  4. @Zozo: Clarrrrr.
    @Bec: Ma, nu stiu cum dracu’ faci da’ la tine macar are farmec. Nu e omu’-care-se-crede-awesome dar e insuportabil, probabil pentru ca la tine se adauga si latura aia de… imi scapa cuvantul. Is altii mai naspa decat tine, oricum. End ai stil lav iu. Se pune? :)))
    @Lili: Iubesc 3 in 1 ăsta, dimineata, ca reuseste sa ma trezeasca, iubesc anumiti oameni, iubesc soarele care mi-a orbit ochii cand am tras jaluzelele. Si iubesc de 3*infinit mult mai multe lucruri. 😛

  5. Trebuia să îți răspund azi-dimineață la 5 când am terminat proiectul. 😆

    Eu am altă definiție la hateri.
    Tu ești doar o persoană puțin enervată de niște chestii.

  6. La facultate se dă skip mai ușor, sunt alte proiecte care sunt stringente.
    Plec pe 22 sau pe 23. Habar n-am încă. Că degeaba termin eu câdnva, dacă n-am timp să dezgheț frigiderul, etc. să las casa în ordine înainte de plecare, cu tot scos din priză, si toate robinetele închise bune… că mă știi de control freak. 😆
    Și asta având în vedere că fratele meu rămâne în București, că el nu are decât pe 24 și 25 liber. 😆

  7. ”- de mine cand trec prea repede peste. Parc-as fi atat de.. pestoaica la faza asta. Mi-a zambit frumos, m-am topit toata si-am si uitat c-a uitat sa. Dar nu pot rezista, la dracuL. Hrr!” și mai zici că ești o scorpie :)) Cu afirmația asta ai demolat toate spusele tale de până acum 🙂

  8. Câte posturi urâcioase vor mai urma, scorpie mică? :)) Ce ai cu oamenii awesome care conştientizează că sunt awesome? :))

  9. Glumeam.In general toti suntem hateri intr-un fel sau altul.Fiecare are antipatiile si simpatiile personale.
    Ar fi fain sa fai un articol cu ceea ce iti place cu adevarat.Vei vedea ca iti plac cam tot atatea lucruri pe cate urasti.

  10. Si eu tind sa fiu mai haterita de fel:) Daca m-ai pune sa aleg intre a scrie despre ceva care imi face placere si ceva care ma enerveaza, cu siguranta as alege a doua varianta, poate si pentru ca as avea mai multe de scris. Si asta se datoreaza faptului ca zilnic dau de cate o situatie sau o persoana (cel putin) care ma scoate din sarite. Acuma m-a prins spiritul Craciunului, asa ca nu am verva necesara sa scriu de rau, insa stai ca ma intorc la munca din ianuarie si sa vezi apoi numai nervi pe capul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s