XY.

O sa fiu scurta caci iarasi filosofez despre necunoscute x si y.

Citeam pe blogul lui Goddess un articol despre inselat, am mai tratat eu subiectul asta de mi-a venit rau, printre comentarii cred ca autoarea blogului scria ca e instinctul nostru animalic si ca, mai devreme sau mai tarziu, cu to(n)tii inselam. Hai, mai frate, chiar is singura care crede ca atunci cand (pretinzi ca) iubesti un om iti tii fermoarele inchise si nasturii incheiati si fusta pe tine?

Si… is singura care crede ca, daca ai simtit pe pielea ta cum e sa-ti fie franta inima, ai putea macar sa incerci sa nu frangi inima altora?

Si mai is si singura care crede ca lupii nu tre’ sa se deghizeze in oite?

Si ca femeia perfecta nu ti-o gasesti de doua ori pe luna?

Cat urasc io oamenii astia!

Anunțuri

16 gânduri despre “XY.

  1. ce are iubirea cu sexul? n-am inteles eu bine si de fapt femeile sunt inamorate de vibrator (atunci cand il folosesc pentru artificii artificiale)? daca tatal isi iubeste fiica, musai sa apara-n stirile de la ora 17 (eventual cu dovada mica si urlatoare a acelei iubiri)?

    inima franta? pai din vina cui e acea inima franta? nu cumva din vina mintii din acelasi corp, minte care sugera perfectiunea absoluta la purtator/purtatoare (si astfel teoretic elimina orice „mai” sau „altfel” pentru cealalta persoana)?

    iubirea cu (tot felul de) limite mai e iubire sau e doar o trista lista de pretentii? daca il/o iubesti atat de mult … de ce te deranjeaza daca-si foloseste sexul cu alta/altu’ si e fericit/fericita (temporar, ca nimic nu-i vesnic)? si de ce nu te deranjeaza daca lucreaza sau, pur si simplu, respira langa alta/altu’? sex-ul e ceva intim, da’ respiratia nu (desi practic ei „impart”, chiar si numai partial, acelasi aer)?

    … intreb si eu.

  2. Nu draga mea, nu esti singura care crede toate lucrurile astea. Cei care se incapataneaza sa te contrazica probabil inca nu au iubit atat de mult incat sa nu mai caute in alta parte ceea ce au nevoie.

  3. „Love is blind” … adevarat … da’, din „nefericire” pentru multi/multe, mintea interpreteaza informatiile simturilor … iar mens sana in corpore sano nu cunoaste/accepta limite/limitari (altfel am mai fi zburdat si azi printre crengi in cautare de fructe sezoniere).

    ps: „nefericire” pentru ca ma indoiesc ca cineva si-ar dori sa petreaca o viata cu presul (fara personalitate) din fata usii, atunci cand are sansa s-o petreaca cu un om viu (care are, ca orice alt om, parti bune si parti rele … si tocmai acel amestec e ceea ce numim „personalitate”).

  4. eu am fost inselata si nu stiu pentru ce? si in plus si-a batut joc si de mine. eu nu mi-as insela parteneru pentru ca nu merita. am tot ce-mi trebuie la el… nu-mi trebuie altul

  5. Mai mult ca sigur nu ești singura care gândește așa.

    Însă poate unii uită că ne numim oameni tocmai pentru că rațiunea ar trebui să fie mai sus de instinct.

    A nu înșela nu e chestie de perfecțiune (că poate să aibă în alte direcții milioane de defecte, aici se vorbea strict de un aspect), ci de loialitate.
    Loialitate cerem și de la prieteni, și de la rude, dar în alte forme, pentru că relațiile sunt diferite și pentur că iubirea se manifestă în mod diferit.
    Fără viață sexuală, intimitate, nu există cuplu… e mai mult o prietenie, o amiciție sau o tovărășie, sau o relație între colegi de aprtament. Și atunci în mod normal pe partea asta un ajuns oameni să manifeste „pretenții”.
    Și de la un prieten care ne e prieten tocmai pentru că
    îi spunem toate și ne ajută și ne înțelegem, pretindem loialitate, adică să ne păstreze secretele și să ne ajute în continuare.
    De la un partener, care ne e partener pentru că împărțim o intimitate, cerem loialitate sub forma asta, prin a nu ne înșela.

    Și mai ales, când iubești, da există și puțin egoism… egoismul ca el sau ea să își găsească în tine mare parte din fericire, mai ales cea din intimitate, cea sexuală.

    Dar cel mai rău atâta vreme cât nu îți poți ține pantalonii sau fusta pe tine e lipsa de sinceritate.
    Ok, vrei și relații sexuale cu altcineva?
    Perfect.
    Dar caută pe cineva care te acceptă, nu amăgi o persoană care vrea fidelitate.
    Nu cere cuiva ceva doar pentru că ți se pare ție normal și deloc greșit, ci caută o persoană cu aceleași principii și așteptări.
    Oamenii vor fi mereu diferiți și în gusturile omului nu ai de ce să ne băgăm.

  6. Ma alatur si eu grupului naivelor anonime :-< dar sa stii, Hubbis, ca e mai frumos sa traiesti cu speranta ca exista si oameni care nu inseala, pentru ca intr-o zi chiar vei descoperi unul doar pentru tine…

  7. cine înșeală denotă o slăbiciune mare. Dacă iubești nici prin cel mai îngust colț al minții nu îți trece că ai alternativa asta.

  8. I am with you, sister:) Uite ca mai sunt pe lumea asta si alte persoane credincioase intr-o relatie, din cate vad pe aici. Daca ne-am gasit noi aici cativa care sa fim de acord cu tine, atunci se pare ca mai exista o speranta:)

  9. hmm … eu va recomand sa vizionati filmul asta: http://www.imdb.com/title/tt0837803/

    … iar apoi sa va faceti putin timp sa analizati pe indelete fiecare din cele 4 personaje, apoi cele 2 cupluri (ca „personaje”) iar ulterior sa adaugati ca factor suplimentar al altei analize o perioada mai lunga (vreo 15 ani, sa zicem) de convietuire a celor doua cupluri (si abia apoi sa aibe loc actiunea filmului).

    ps: e o vorba din batrani care suna cam asa: „de ce ti-e frica nu scapi!” … si, gandindu-ma la ea, v-as sfatui sa va luptati cu propriile temeri (de orice fel, nu doar cea in discutie) pentru a le invinge … nu sa fugiti de ele.

  10. A spune că vrei fidelitate nu înseamnă că fugi de niște temeri sau să stai cu firca în sân sau cu speranțe deșarte, ci că alegi o metodă de a le înfrunta: accea te a te despărți, căutând pe altcineva, care oferă ceea ce vrei într-o relație.
    E și asta o luptă, poate mai intensă decât acceptarea (depinde de situație).

  11. @DianaEmma … am trecut de varsta la care cuvintele ma vrajeau: a spune ca vrei fidelitate inseamna de fapt ca ti-e teama sa nu aleaga mai incolo (cand tu n-o sa fii „cea mai tare pe piata”) pe alta … si deci pretinzi garantii … amenintand in acelasi timp cu destramarea relatiei. pe langa faptul ca-i foarte „incurajator” sa incepi in termenii astia o relatie … prin asta ne-ai explicat ca de fapt ti se rupe de (orice) relatie, tu fiind practic oricand gata sa renunti (relativ fara lupta) la una existenta si sa incepi alta (ca deh, cica „monogamia in serie” e totusi „monogamie” … nu conteaza ce, cum si cate). deci de ce (in fara de simplu sex) si-ar dori un baiat X o relatie (cat de cat serioasa) cu tine? nu-mi raspunde mie, raspunde-ti tie …

    revenind insa la discutii generale:

    a spune ca vrei ceva de la celalalt … e un alt fel ce a cere (mai mult sau mai putin imperativ), de a conditiona, de a limita … culmea: tocmai persoana (aia iubita) pentru care (cica) am face ORICE (din iubire). discutam despre iubire sau despre afaceri?

    a ignora faptul ca nu stim ce ne rezerva viitorul e tot un fel de a fugi de temeri: a spune „mi-as dori sa nu ploua maine” e una, a spune „maine n-o sa ploua ca asa vreau eu” e cu totul altceva. o „propunere indecenta” (cu-n milion usd aferent) e improbabila … da’ viata are prostul obicei de a ne face surprize neplacute cand ne e lumea mai draga.

    „sa-l/s-o fac EU sa nu-si doreasca pe a alta/altu'” e in schimb un mod mult mai eficient de abordare … pentru ca implica ceva ce depinde de mine (nu de altii), ceva ce pot face eu (daca vreau) … ceva care, in timp, va contribui la cimentarea relatiei. Sun Tzu isi sfatuia generalii sa nu atace un inamic incoltit si disperat, deoarece asta slabeste in mod inutil propria forta … iar a il/o conditiona pe celalalt il/o pune implicit in situatia inamicului incoltit si disperat … in vederea unei „victorii” foarte amare.

    acuma’ nah, fiecare isi traieste cum vrea viata … eu insa prefer sa stiu ca sunt ales si (mereu) reales pentru ceea ce sunt, nu pentru ca ea n-ar avea alte optiuni. la final as mai sublinia ceva ce „uita” fiecare „victima”: intr-o relatie totul e pe din doua (ca nu discutam despre „el se foloseste de ea sau ea se foloseste de el”) … inclusiv vina.

  12. Nu cred că tu nu ai condiții pe care le ții de la persoană iubită, că nu sunt lucruri pe care nu le-ai putea ierta nicicând.

    Fiecare om are condițiile sale de la o relație, așteptările sale și limitele sale dincolo de care n-ar trece.

    Și eu am trecut de vârsta la care mă vrăjeau cuvintele: pentru persoana iubită faci orice, iubirea e ceva magic care le rezolvă pe toate.
    Iubirea e magică, dar oamenii nu. Și atunci iubirea aia în care amândoi luptă indiferent de orice, nu există. Există o limită pentru toți, pe care o descoperi sau nu.

    Nu mi se pare anormal ca la începutul relației să spui persoanei de lângă tine: „Uite, aștept asta de la tine. Dacă nu poți, nu vrei, nu mai continuăm.”
    Atunci încă nu e vorba de iubire. Pe urmă, într-adevăr, e mai complicat.
    Mereu cerem ceva de la persoana iubita sau cu care suntem într-o relație. Cerem să arate suficient de bine cât să ne atragă, cerem să se poarte frumos cu noi, cerem să ne ofere afecțiunea sua gesturile de care avem nevoie, îi cerem timp, îi cerem inteligență, bani, fidelitate, sănătate, nonconformism, lipsa violenței fizice sau ce ne mai interesează pe fiecare.
    Mereu oamenii condiționează și limitează iubirea.
    În cazul cel mai rău posibil… ai sta cu persoana iubită chiar dacă ți-a ucis familia? Chiar dacă ar fi violentă fizic cu tine? Chiar dacă și-ar bate joc de tine în orice mod posibil?
    Nu… toate lucrurile astea ar face ca iubirea ta să scadă în timp, oricât te-ai lupta. Pentru că asta te-ar roade oricât ai vrea să accepți.
    Așa se întâmplă și cu infidelitatea. Și de ce să te desparți de un om ros de ani de zile de resentimente și ură din cauza incapacității de a accepta ceva, când poți să pui capăt încă în niște termeni ok?

    Vina e a amândurora întotdeauna, nimeni nu spune asta.
    Dar poate și acea persoană care vrea fidelitate se culpabilizează pe sine, și vrea să caute un om pe care nu îl va „alunga” în brațele altcuiva.
    A te desparți că te înșeală nu înseamnă să zici „Porcul/vaca, nu mă merită, să se ducă naibii!”, ci a recunoaște că acel cuplu, ca tot unitar, din pucnutl TĂU de vedere nu funcționează, deci treci mai departe.

  13. daca mi-a ucis familia, daca e vorba de violenta fizica, daca-si bate joc de mine … astea sa fie „dovezi” de iubire? pentru mine nu-s (si deci deja discutam despre altceva), da’ nu pot vorbi in numele altora.

    pentru mine „a iubi” inseamna (un fel de) „a oferi fara nici un fel de asteptari” (and it works perfectly for me) … pentru altii definitia e alta si fiindca chiar cred ca fiecare trebuie sa-si traiasca viata cum considera de cuviinta nu mai insist: am scris ce am avut de spus, mai departe fiecare cu propriile alegeri (si urmarile acelor alegeri).

  14. @INTJ: Concluzia e potrivită și cred că e timpul de încheiat.
    Din punctul meu de vedere o discuție în contradictoriu cu o persoană bine argumentată (chiar dacă argumentele sunt mai personale) e mereu binevenită… și chiar dacă mă înflăcărez, pentru mine a fost mai mult plăcerea discuției puternice, nu „omorâtul ca-chiorii” specificat de Pompilia.
    Poate alții nu sunt obișnuiți cu ceva, dar eu practic asta și cu cei mai buni prieteni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s