Degeaba-mbatranesc daca… nu ma fac mare odata!

Sunt genul de om caruia ii place sa fie in centrul atentiei. Si caruia ii place sa primeasca multe cadouri. Si telefoane de la oameni care … isi amintesc. Asadar, cel putin teoretic, ma bucur de fiecare data cand e ziua mea. Desi… ma plang mereu ca… imbatranesc. Si mi-e cu atat mai greu cu cat… buletinul una spune, sufletul si creierasul meu alta fac. Da’, asa cum am mai spus, promit ca ma fac eu mare. Candva…

De cand am schimbat prefixul pana astazi… mi s-au intamplat atatea. Si bune, si rele. M-am schimbat? Nu. Poate. Ba da. Da! Si sunt sigura ca asa va fi in fiecare an. Insa as dori sa cresc odata ca, atunci cand apas butonul de rewind, sa nu observ ca m-am facut si mai rea si mai neincrezatoare si mai lipsita de speranta. Iar atata timp cat sunt inca mica, lucrurile astea inca se-ntampla.

Citeam zilele trecute autodescrierea mea fara masca. (Desi, God, descrierile facute de altii is extraordinare fata de ale mele… s-o citez pe Petro cu „Sincera, directa, sufletista, dar scorpiuta, pretentioasa, care stie ca nu orice lucru merita sa ii acorzi importanta, matura si totusi copilaroasa. Dulcica – smart, viperuta atat cat trebuie, dragalasa, finuta, acida, cu simtul umorului, ironica, cand simte ceva, apoi simte nu gluma.” – se vede ca nu mi-au murit laudatorii, da? ).

Inca-mi plac capsunile, desi exista sansa sa se strice in bucataria mea. Am invatat sa gatesc pui cu smantana si inca alte doua, maxim trei feluri de mancare. Inca ador sa scriu, dar mi-e dor sa o fac cu adevarat. Inca mi-e lene sa citesc, dar mi-as dori mult, mult sa scap de ea. Acum plang mai rar si zambesc mai mult. Invat sa am mai multa incredere in mine si, din pacate, mai putina in oameni. Nimicurile inca ma dor, dar invat sa ma vindec de ele. Sunt la fel de crizata si naiva. Inca-mi place culoarea mov (doar mi-am vopsit camera in culoarea asta!) si inca am o slabiciune pentru cercei. Invat sa merg pe tocuri si il ador pe Patrick Dempsey – imi aminteste de cineva special. Oricat de..actor ai fi, nu poti mima tandrete, mangaieri, saruturi, priviri, zambete. Te poti doar folosi de ale tale ca sa iti interpretezi  bine rolul…

Inca nu am invatat sa merg pe bicicleta si mi-am amintit ca mi-e ingrozitor de frica de gaini si curci. Cainele bunicului meu, Bobitza, are un coleg nou, care-i seamana leit. E un Bobitza in miniatura. Si amandoi se feresc de pisicile bunicilor… muierile! Pacat ca ii vad tot mai rar… Uneori, mi-e dor de bunicul meu. Dar de cel pe care-l stiam eu, odata. Inca spun ca voi innebuni daca el n-ar mai fi. Pana si mirosul lotiunilor mele de corp imi amintesc de copilaria petrecuta cu el. Il voi iubi mereu pentru asta. Inca ma scoate din sarite bunica. Si ma voi invinovati mereu pentru asta. O iubesc pe mama mult. Desi mi-e si mi-ar fi tare greu cu ea. Si am mai invatat si ca-mi iubesc fratele si am instinctul sa-i dau dreptate in fata altora chiar daca nu are. Si la dracu’, mai si semanam uneori.

Nu stiu cat de dependenta de oameni (mai) sunt. Pentru ca am invatat sa ma despart de ei. Chiar daca mi-e dor si-mi lipsesc. Mi-as dori sa imi pastrez macar prietenii actuali, dar, din pacate, nu stii niciodata ce-ti rezerva viata. Nu stiu daca voi avea viata pe care toti ai mei si-o imaginau cand eram mica.

Nu stiu daca voi creste mare vreodata. Dar stiu ca voi incerca. Pentru ca… Vreau mult, mult sa ma fac mare si sa… fiu fericita.

„If you think back and replay your year, if it doesn’t bring you tears either of joy or sadness, consider it wasted.”

Anunțuri

29 de gânduri despre “Degeaba-mbatranesc daca… nu ma fac mare odata!

  1. La multi ani, iubita! Lasa batranetea, ramai la fel de zapa ca si pana acum si sa scrii in continuare pe aici, ca ma umpli de energie pozitiva! 😀 pupici pufosi :*:*:*:*:*

  2. Oricat de..actor ai fi, nu poti mima tandrete, mangaieri, saruturi, priviri, zambete. Te poti doar folosi de ale tale ca sa iti interpretezi bine rolul…

    p.s tocmai ai spus ca poti fi atat de actor.stiu ca se poate

  3. Nu esti batrana,maaaa!!! Esti cu un an mai experimentata si mai scorpie! 🙂
    P.S: MULTI ANI TRAIASCA, MULTI ANI TRAIASCA, LAAAAAAAAAA MUUUUULTI AAAAAAAANI!!! PARAM PAM PAM PAM PAM PAM! \:d/

  4. Pingback: La mulţi ani, scorpiuţă scumpă! « Dilemele vulpii când ajunge la struguri

  5. Silvia, iti multumesc mult mult!
    Maya… nu sunt sigura c-am inteles ce zici :))
    Choco, saru’ mana!
    Beculino, multumesc 😛 Piesuca.. parc-ai fi compus-o tu, ma! :))
    Vasile Constantin, multumesc 😀

  6. Bla-bla-bla…

    Tu ești exact opusul meu în ceea ce privește zilele de naștere.

    Cu mersul pe biciletă nu e bai, că nici eu n-am învățat încă.

    Am avut o mică spaimă la un moment dat, având impresia că faci 22 de ani… dar am dat click pe articolul de la schimbatul prefixului și m-am liniștit. Că prea mă panicasem de ce „bătrână” timpurie sunt în comparație cu tine (la nivel mental, of course).

  7. De la an la an ne mai schimbăm gândurile și gusturile. Cât trăim învățăm bune și rele. E normal să fim într-o continuă schimbare.

    P.S: dacă a fost ziua ta îți spun și eu la mulți ani 🙂

  8. Hahaha
    Eu, daca vrei, fac si echilibristica pe bicicleta :).
    Nu, eu STIU! ALTCINEVA nu stie :)) Adica ma rog, pretinde ca stie dar… pe din alea mai mici

  9. Dacă tot vorbim de îmbătrânire și dincolo nu lași comentari…

    Când am citit începutul scrisorii tale m-m regăsit pe mine din trecut gândind spre viitor la câteva faze.
    Am îmbătrânit și consider multe chestii din urmă naive, copilăroase, dar asta nu înseamnă că mi-e rușine cu ele, ci mă bucur să văd că am mai și evoluat…

    Însă tu nu ar trebui să crești „mare”. 😛

  10. Oau, ai gasit ceva ce avem in comun? Glumesc! 😛
    Mie uneori mi-e rusine. :”>
    Cum adica io n-ar trebui sa cresc mare? :-w
    Zici asta pentru ca sunt o scumpica asa mica si dragutza sau de ce? Chiar crezi ca nu mi-ar sta bine.. mare? :))

  11. Unii oameni nu sunt făcuți să crească mari… sunt frumoși așa cum sunt și s-ar urâți prea mult fiind mari.
    Cum alții n-au nici un farmec dacă ar fi „copii”.

    Ceva de genul ăsta îmi spunea o persoană care zicea că eu și la 7 ani probabil tot atât de matură și serioasă era.

    Poate e doar o opinie personală, dar cu toate defectele infantilismului, ție îți stă bine așa. 😛

  12. Pingback: E nasol sa fii om mare. « Blogu' lu' Hubbis

  13. Pingback: Sunt un om al dracului de fain! « Blogu' lu' Hubbis

  14. Pingback: Fara masca. « Blogu' lu' Hubbis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s