Las’ ca ma fac io mare!

(Post pueril, precum cel anterior, deci comentarii inchise ca sa nu mor incet da’ sigur.)

Daca ma uit peste fotografiile din trecut vad nu doar niste picioare ceva mai subtiri sau gauri in locul chipului meu (bine, mint, nu mi-am decupat chipul din poze desi ar fi cea mai buna idee), insa vad si-un copil prost, necopt, tampit (din cauza caruia imi vine sa-mi pun o punga de hartie pe cap sa nu fiu recunoscuta pe strada). Cam cum sunt si acum (bine, cu niste pulpe ceva mai dolofane), insa… desi inca-s copil prost, necopt, tampit, nu-s la fel de prost, necopt, tampit ca atunci.

Ba chiar pot spune ca am evoluat frumos fata de ce am fost odata, desi probabil ca trebuia, teoretic, sa evoluez si mai mult de atat. Dar am timp. Pentru ca daca acum, la 20, ma ingrozesc de ce si cum eram la 14, la 40 ma voi ingrozi de ce si cum sunt la 20 si Doamne, ce mandra voi fi de cat voi fi evoluat pana atunci.

Sa va furnizez o fraza stupida publicata pe feisbuc pe care garantat maxim 0.1% din voi o vor intelege: Of, eu incep sa cred ca imbatranesc, dar, de fapt, mai am atat de mult de crescut… Las’ ca ma fac io mare! Doar ca trebuie sa imbatranesc mai intai…

Singura chestie pe care o regret e ca, cu cat mai adaug ani in buletin, desi evoluez, insa, paradoxal, raman la fel de blondutza, ma fac din ce in ce mai rea si pierd orice urma de bunatate care-mi mai ramasese. Sa fie asta din cauza variantei feminine a principiului conforma caruia “E vina femeilor ca barbatii au devenit porci”?

Promit sa ma fac mare! Doar ca trebuie sa-mbatranesc putin, mai intai.

Anunțuri