… sa aflati cum e tipul care isi fumeaza tigara pe balcon la 3 dimineata? Da, da, tipul din blocul de vis-à-vis. Singurul tip treaz din blocul lui.
Sau cum arata cel sau cea care locuieste la etajul 9 si are jaluzele portocalii?
Nu va deprima faptul ca, la 3 dimineata, sunteti doar voi si maxim 5 luminitze aprinse din 7-8 blocuri cat aveti in fata ochilor? Sau, la 5 dimineata cand mergeti la somn, nu va pare rau de oamenii care ingheata, pe intuneric, in statie? Sau de cea de la etajul 6 din blocul de vis-à-vis care aprinde lumina si-si face cafeaua de dimineata atunci cand voi o stingeti si mergeti la culcare?
Ma surprinde sa vad lumina aprinsa in sufrageria celor de la etajul 10. Tot timpul ma intreb daca locuieste cineva acolo ori ba, le vad mult prea rar luminile aprinse…
Io-s tipa de la 5, mai nou, cu jaluzele mov. Si cred ca mi-ar placea sa se-ntrebe cineva cum arata si ce viata are dementa cu programul nebun al luminilor aprinse.
Regret ca s-a facut frigutz. Nu pot sa stau pe geam, cu castile-n urechi si cafeaua-n fata (ala-i momentul in care sufletul imi cere si-o tigara… de ce nu-s fumatoare, oare?), zbenguindu-ma sau ciufulindu-mi parul. Mai vad, ce-i drept, un zgribulit ratacit dimineata pe balcon, cu cafeaua-n fata. Incercand sa se bucure de aerul de munte. (Ultima oara cand mi-a fost pofta, cu adevarat, de aerul rece de munte m-am izbit de un aer irespirabil, era perioada in care Brasovul era acoperit de un nor gros de fum cauzat de incendiul de la groapa de gunoi… ) Si incercand, probabil, sa-si faca corpul sa se trezeasca.
*
O sa-mi fie dor de toti oamenii astia. Mi-am petrecut alaturi de ei unele din cele mai triste momente.
Mi-a plăcut mult postul ăsta, bravo!
Pupici
Multumesc mult :”>
nu, dar mi-am dorit sa aflu cine e tipa care vinde la magazin… :))
Pai..in cazul tau cred ca e mai simplu decat in cazul meu. Tu ce zici? 😛
Eu unul nu odată stau și mă gândesc că eu când stau în casă la căldurică poate în clipa asta alții își iau bătaie prin vreun cartier rău famat, sau alții îngheață prin cartoane. Când mai prind pe la 23:15 câte un tramvai mă gândesc că poate alții nu au avut șansa asta și dacă nici bani de taxi nu au atunci o să fie o noapte tare scurtă. Despre vecini nu prea mă interesează să știu care unde e ;)) De când m-am mutat acum vreo 8 ani și tot nu știu toți vecinii 😀
Si eu m-am mutat de… 7 ani si nu-i stiu decat pe babalaci, e inevitabil sa nu intri in contact cu ei :))
Eu nu ma gandesc atat de departe, ci doar la oamenii din fata mea… 😛
Nu-mi doresc să aflu.
Vreau în continuare să îmi imaginez, să îmi chinui mintea cu scenarii de plictiseală…
Postul nu are rost sa-ti spun ca mi-a ppacut foarte. Dar am o dilema? Ai planuri de plecare de zici ca o sa-ti fie dor de ei?
@DianaEmma: M-am gandit si io la asta :))
@Petro: Deocamdata nu-mi mai beau cafeaua pe balcon. O perioada. Si da, am si planuri de plecare, daca tot esti asa curioasa 😛 :))
unde pleci, bestie?
Oh, gizas, nu plec acush-acush, am o facultate de terminat, remember? 😛
Da-o la naiba! Si asa nu-ti place 🙂
Găgăuţă să-mi zici pe unde pleci poate suntem vecine. Dacă nu, măcar în concediu să scap de Frankfurt si să vin la tine pe malul mării. Mergem amândouă la nudişti. Eu aduc şi o ruletă. 😆
Păi și după facultate unde pleci?
Bogdan… da, da’ de cand studiile facultative nu mai sunt atat de… facultative [ o sa explic si ideea asta intr-un urmator post], tre’ sa-mi placa.
Petro, mai curge multa apa pe… mare :)) pana sa. Dar facem, facem.
Oooooof, m-a mancat limba. Diana, iti zic pe mess, da un buzz cand intri :))
😆
:))
=))
Stai să mă opresc din râs. Deci când intru pe mess… sper să nu uit până atunci. Că doar mă vezi și tu ce des intru. Dar așa de curiozitate, mâine pe la 9 seara când ajung de la facultate… 😀
Sper să țin minte cum se dă Buzz.
Aoleu, sper sa nu se intrebe nimeni cine sta la etajul 6 :”> balconul meu ( de la casuta din Militari) arata ca dupa razboi. Daca nu ar fi hainute pe sarma, ai crede ca este parasit…
Hai, ma, sigur ii faceti voi ceva balconului aluia sa se vada ca niste demente locuiesc acolo :))
Pingback: Degeaba-mbatranesc daca… nu ma fac mare odata! « Blogu' lu' Hubbis