Chiar vrei sa te multumesti cu mai putin?

Stiu ca iubirea nu-i ca-n filme. Zau ca stiu. Stiu ca Fetii Frumosi exista doar in basme. Si ca personajul principal masculin din filmele de dragoste e doar o nascocire a imaginatiei unui scenarist. Si ca, in viata reala, iubirea inseamna sacrificii; certuri, poate; inimi ranite. Persoana iubita nu e perfecta, niciodata. Dar faptul ca trezeste in tine acel sentiment parca era tot ce conteaza, nu? Si asta merita tot.

Faptul ca am intalnit mai mult de un om care era cel care ar fi meritat ma face sa nu-mi placa de mine daca ma multumesc cu mai putin. Asadar refuz. Indiferent de orice.

Apreciam asta la o anumita persoana. Probabil pentru ca ma regaseam in ea. Pana cand, desi nu se multumise cu mai putin, a ajuns sa fie subjugat. Sa renunte la lucrurile importante din viata lui. Si asta nu e-n regula. Asta, banuiesc, e cam acelasi lucru cu a te multumi cu mai putin. Si parca nu ne placea asta, remember? Omul care merita nu te pune sa te transformi in altceva decat ceea ce erai inainte. Nu-ti fura drepturi, placeri, vise. Si daca il lasi sa o faca, banuiesc ca… asta-nseamna ca te multumesti cu mai putin. Pentru ca ai obosit sa cauti. Sa astepti. Sa crezi. Si te multumesti, la naiba, cu cineva care, desi te face relativ fericit, iti fura din tine identitatea.

Chiar vrei sa te multumesti cu mai putin?

 

Anunțuri