Can you see the difference?

Azi (adica ieri :)) am avut un fel de stare de nervi cauzata de cel mai stupid motiv (mersi pentru ca… ai trecut cu mine prin ea), iar apoi o criza de… melancolie.

Credeam ca atunci cand sunt nervoasa sunt ca mama si tip, trantesc, sparg. Ca apoi sa-mi treaca. Nu foarte greu. Si poate sunt. Banuiesc ca nu am sansa prea des sa ma enervez atat de tare.

Astazi era sa fac niste lucruri nesabuite. Spre exemplu, sa spun unor oameni lucruri pe care, sincer, meritau sa le auda. Dar spunandu-le, m-as fi pus pe mine intr-o postura chiar mai nefericita decat cea in care sunt acum. Nu m-as fi aratat mai puternica decat ceilalti, ci as fi starnit compasiune. Si zau ca e o chestie de care nu am nevoie.

Ma bucur ca, desi plina de draci, am putut sa ma opresc. Banuiesc ca e ceva. Pentru ca sunt un om destul de rau defel, dar sa ma vezi cand sunt a naibii de nervoasa.

„I’m selfish, impatient, and a little insecure. I make mistakes, I’m out of control, and at times hard to handle. But if you can’t handle me at my worst, then you sure as hell don’t deserve me at my best.”

(Marilyn Monroe)

Apoi, in criza mea de..melancolie… I-am multumit unui om si i-am cerut sa ramana acolo. In sufletul meu. Si am parut o proasta melancolica, dar stiu ca… i-am aratat cat inseamna pentru mine. Si asta e ceva, banuiesc. Si pentru lucruri ca astea merita sa lasi garda jos. Macar din cand in cand. Sa nu te temi sa te arati vulnerabil. Sa nu te temi ca… ai sentimente. Sa nu te temi ca celalalt va rade de sensibilitatea ta.

In momente de melancolie maxima, le spun prietenelor mele ca, in cazul in care ma-ncapatanez sa stau tzshpe zile, luni, ani suparata pe ele sa NU ma lase sa o fac. Pentru ca, deep down, imi vreau prietenele inapoi, indiferent de certuri stupide. Doar ca suntem oameni si nu putem trece usor peste rani, cuvinte, orgolii.

In viata, ai doar prieteni de-o viata. Si amici. Nu stiu daca, spunand asta, neg niste prietenii care, desi nu s-au dovedit a fi atat de durabile precum m-as fi asteptat, erau totusi ..prietenii.

„Exista prieteni care iti ofera umarul pentru plans, dar si prieteni care te fac sa plangi. Exista prieteni care rezista distantei, timpului, chiar si uitarii, dar exista prieteni care… au fost.”

(Grapefruits)

Stiu insa ca vreau doar prieteni langa mine. Nu suport tradari, minciuni, lipsa de respect. Toate astea va transforma in simple cunostinte. Si zau ca am destule cunostinte. Le stiu si lor datele de nastere, le vorbesc frumos cand le intalnesc, le zambesc, dar ei nu-mi cunosc sufletul. Nu sufletul de-o luna, nu sufletul de-un an. Ci sufletul de-o viata. Si stii ce? E un privilegiu sa mi-l cunosti, chiar daca par plina de mine spunand asta. Acum se-ntelege de ce imi aleg cu grija prietenii? Pentru ca in fata lor ma las sa fiu vulnerabila. Pentru ca in fata lor imi arat sufletul. Si ei nu mi-l ranesc. Chiar daca au sansa sa o faca. Pentru ca de asta sunt prieteni, nu ‘ceilalti’. But if they do, I guess you’ve earned the right of call them ‘jerks’. ‘Cause they really are.

You wanted me to hate you? Well, that’s exactly what you’re gonna get. See you in hell.

Anunțuri