Houston, we have a problem!

Ok, sa va explic io cat de dereglata mi-s. Si nu, nu e vorba de principii de viata, frustrari, chestii. E ceva ce nu depinde de mine.

Cu deja-vu-urile ne-am obisnuit relativ toti, desi mereu cand am un deja vu parca stiu ca tre’ sa urmeze o faza nasoala, noroc ca nu se aplica.

Ca am fost scapata-n cap cand eram mica ori ba, apai asta nu mai stiu. Posibil sa ma fi scapat frate-meu, stia omu’ ce stia, eram aia care in viitor avea sa aleaga sa NU isi imparta biscuitii cu el. In fine… cert e ca-s dereglata. Si nu cred ca veti intelege cum.

Sa presupunem ca merg la piata. Ba nu, ca io nu fac piata. Sa presupunem ca-s cu R. Buuun. Si vorbim, alea alea. Si la un moment dat zbang ! Ma uit stanga-dreapta, ma uit la R., imi spun in gand « Ok, sunt aici, cu R. si vorbim despre… ». Daca n-ati inteles… am o problema. In sensul ca am momente cand nu realizez unde sunt, de parca atunci as fi picat acolo si trebuie sa ma linistesc spunandu-mi coordonatele longi si latitudinale ca sa ma dezmeticesc. Ma simt de parca as visa da’ mai grav… Pare-mi-se ca n-am probleme si nu m-apuc sa spun verzi si uscate sau ceva incriminator despre mine. Desi, daca ma gandesc bine, se-ntampla sa fiu si aeriana si a doua zi sa ma intreb „Wtf ?! De ce am reactionat asa?” sau „Uhm, CE am facut?!” (Pentru ca efectiv NU imi amintesc.)…

Parampampam, daca ati inteles vreo iota din ce am zis si daca se intampla cuiva aceeasi chestie si mai ales, daca ati gasit un leac, tratament, descantec pentru asta, dati-mi de veste pe pagina de « Contact. » Saru’ mana.

P.S. : Sa ne bucuram de vara, zic !

Anunțuri