The end.

E, cred, prima carte al carei sfarsit nu il asteptam, al carei final nu il doream tocmai din cauza faptului ca insemna ca “S-a terminat.”.. Si probabil din cauza faptului ca, desi mi-l doream cu ardoare, stiam ca un final fericit, in care Ileana Cosanzeana ramane cu Fat Frumos si traiesc fericiti pana la adanci batraneti, va fi la fel de inexistent ca si in « Cartea Mironei ».

Nu (cred ca) ii acord cartii o importanta atat de mare precum s-ar crede, in sensul ca nu ma simt de parca as fi descoperit ceva absolut minunat si vreau sa il impartasesc cu ceilalti, mai ales daca ceilalti l-ar vedea ca pe un fapt atat de banal…

Poate nu e nici cea mai buna carte pe care am citit-o (si, e drept, nu am citit multe, insa nici infinit de putine) si poate sunt nebuna sa zic asta, dar, parca si-n literatura, zodia asta nenorocita – Diana era nascuta undeva la inceputul lunii noiembrie, asadar scorpioanca (da, vorbesc despre zodii chiar si cand vine vorba de literatura?!) sau poate doar simplul fapt de a fi femeie indragostita, una din ele ori chiar ambele mi-au aratat… penibilitatea pe care dragostea o confera poate oamenilor slabi, poate oamenilor cu prea mult suflet.

Jur ca dragostea-i penibila sau macar folosesc argumentul asta sa ascund … lucruri care-mi displac atat de mult.

Desi, daca stai sa te gandesti, e acelasi stil al scriitoarei ca si in « Cartea Mironei », cred insa ca lectura e cumva mai ..curgatoare, poate personajul Diana e mult mai captivant (?!), astfel incat nu stiu daca as recomanda sa cititi mai intai « Cartea Mironei » sau « Panza de paianjen ». Am ajuns sa recomand carti, tocmai eu ? …

Citatele de mai jos le scriu, in primul rand, pentru mine…

« Dar toate la un loc o vor ajuta pe Ilinca sa inteleaga cate dezamagiri adunasem si cat de obosita eram in clipa cand am crezut ca maritandu-ma cu Michi, ma dezlipesc de acel destin cenusiu, de viata mea de acasa, de  “panza de paianjen”.»

« “Ce inseamna sa iubesti ?” ma intrebase pe vremuri Ilinca. Eram atunci in vacanta, la Mangalia, aveam saisprezece ani si i-am raspuns : “Uite, bunaoara, daca mi s-ar arata in vis Dumnezeu, sau numai vocea lui ajungand pana la mine, mi-ar spune : « Cere-mi un lucru oricare si-l vei avea », l-as cere pe Petre Barbu. Si daca Dumnezeu m-ar intreba : « Nu-l vrei mai bine pe printul de Walles, ca sa devii regina Angliei ? » as spune : « Nu, il prefer pe Petre Barbu. » Si daca ar starui si mi-ar vorbi de un barbat pe care-l stie el undeva, in lume, si care e cel mai frumos, mai invatat, mai bogat, mai celebru, as spune tot asa : « Nu, nu, pe Petre Barbu il vreau ! » ” Ei bine, azi tot asa i-as raspunde Ilincai. Puterii nevazute i-as cere tot iubirea cea mare. Numai ca atunci credeam ca se numeste Petre Barbu. Poate m-am inselat. Dar acum sunt sigura. Il cheama Alex, Alex, dragul meu… »

« Dar un barbat abil se ascunde sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.  »

«  – Jura, Diana.

– Jur, Alex,

– Ma, Nanuc!

Cum sa explic cata tandrete pune Alex in acest  “ma ”? »

« Nu sunt duhovnic, dar daca ai nevoie de un sfat, iata-l : Nu mai vorbi despre el.  »

« Intelegeam, in sfarsit, ce inseamna ura. Omul acesta m-a facut sa cunosc toate sentimentele omenesti. »

« Am plans in hohote, am plans, pana m-am speriat de propriul meu urlet. »

« Eu sunt ca un drumet care s-a adapostit aici, in casa asta, cu nume fals si care nu spune nici de unde vine, nici de ce a venit, nici cand si incotro a pornit. »

« O sa mi te prapadesti. Oamenii se iau dupa aparente. O sa se uite la tine si o sa spuna ca esti un om mare… Numai eu stiu ca esti un copil… si oamenii sunt rai… o sa mi te prapadesti, Dianet. »

« Dar mai ales ma ingrozea gandul ca o sa plece, ca o sa fiu singura iar, si ca iar o sa plang in hohote. Tu stii cum suna plansul atunci cand nu-l asculta decat lucrurile din casa, peretii ?  »

« “Invata-te sa fii singura, draga. ” Dar ce greu se invata asta ! »

« Ce trist e, Ilinco, sa nu mai poti vibra la sunetul uneci voci pentru care ti-ai fi dat viata ! »

« Nu-i nimic, o sa-i treaca… Mai usor sau mai greu, dar o sa-i treaca… »

« Mi-e rusine ca am stat atata timp departe de tot ce se intampla pe lume. Parca am trait singura, intr-o odaie cu toti peretii de oglinda, si m-am vazut pe mine, numai pe mine, si iar pe mine, in mii de exemplare. »

« Ma intrebam odata cum va fi ziua in care nu ma voi mai simti agatata de el ca iedera de zid. Si iat-o ! »

« Adulmec primavara. E poate prea devreme, dar simt ca nimic nu mai poate opri primavara din drumul pe care a pornit…»

P.S.: Descoperit la Alina. Aww…

Anunțuri

12 gânduri despre “The end.

  1. „Ce trist e, Ilinco, sa nu mai poti vibra la sunetul unei voci pentru care ti-ai fi dat viata!” Heartbreaking…
    Si eu fac la fel cu citatele, uneori as fi in stare sa transcriu si-un sfert,si jumate de carte.
    Le-as lua daca le-as gasi la biblio, cu toate ca probabil o sa imi schimbe dispozitia o saptamana intreaga.

  2. Ce trist e, Ilinco, sa nu mai poti vibra la sunetul uneci voci pentru care ti-ai fi dat viata ! » tot asta m-a lovit si pe mine… deci: nu o citesc clar in viitorul apropiat :))

  3. Citatul cu Alex m-a dat peste cap….E ciudat, pentru ca desi am deja o relatie de un an si ceva cu un alt tip, care nu se numeste Alex, in aceeasi masura mi-a ramas mintea la un coleg din facultate ce se numeste Alex…..Si culmea ironiei, mai stai si la 10 minute de mine…..Doar ca, au fost cateva momente mai „tampite” sa le spunem si atunci cand ma vede, lasa capul in pamant si trece mai departe. Nu am vorbit niciodata face to face, doar ne-am tachinat mutual…..Insa, mi-a ramas in suflet…..Inca mai sper sa putem comunica intr-o zi…..Desi, eu tin la altcineva acum 🙂

  4. Of of femeieeeee ai ghicit jmecherul, am tras cu surle si trambite …intind acum covorul rosu si te fac sa stralucesti. 😀 So… congrats!

  5. A intrat „stapana” si mi-a iesit, nu te-am lasat eu balta. Ce amabil sunt sa-ti spun asta :))

  6. « – Jura, Diana.

    – Jur, Alex,

    – Ma, Nanuc!

    Cum sa explic cata tandrete pune Alex in acest “ma ”? »

    :-< stii ce orgoliu nesimtit avem noi scorpiile…eu ma topeam toata cand imi zicea ca sunt proasta…

  7. Ba va vrea, tu, va vrea, saracu’ :))
    Ma bucur ca iti placu, sper sa citesti cartea, scorpie 😛
    Stii cat am ras la acest al tau „stii ce orgoliu nesimtit avem noi scorpiile…eu ma topeam toata cand imi zicea ca sunt proasta…” Oh, Doamne..e rasu’ plansu’ in ce zici tu aici :-<

  8. Pingback: Fiecare pentru el. Si atat. « Blogu' lu' Hubbis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s