Dintr-o carte adunate…

« Nu-i adevarat! Numai ea te-a iubit! Dumneata n-ai iubit-o, i-ai fi marturisit-o, si toata viata Dianei ar fi fost astazi alta. »

« N-ai iubit-o… Pacat. »

« Niciodata nu va sti omul asta cat rau mi-a facut. Am ramas cu un fel de dor… Cum sa-ti explic ?  »

« – Cand vezi ca nu merge, fa puntea. »

« El habar n-are. »

« As vrea sa nu-mi pese. Imi pasa ingrozitor ! »

« – Ce n’est pas drole de mourir et d’aimer tant de choses… »

« – Sa stii de la mine ca daca nu faci un compromis serios in viata, mai ales la inceput, un compromis, unul si bun, faci pe urma o suta, o mie, infinite… »

«  Numai copiii au necazuri mai mari decat ei. »

« „Lasa, voi cauta sa dreg pe cat se poate, nu se va baga de seama. Ce Dumnezeu, nu e decat un singur punct gresit !…” Dar atunci te poticnesti la fiecare rand, si ochiurile gresite se-nmultesc, si nu mai stii cum sa repari greseala dintai. »

«  – Cand stii unde vrei sa ajungi, de ce sa mai ocolesti ? »

« Ciudata e aceasta nevoie a ta de adapost. »

« Cine ne-a purtat pasii ? Cine s-a jucat cu noi, cum te joci cu pionii la sah ? O concidenta, privita din afara, nu e decat „curioasa”;  traita, e naucitoare, te ingheata. Ce paianjen nevazut a tesut panza asta, de care ma simt prinsa, de care nu ma pot dezlipi, orice as face ? »

« Acum stiu, Diana avea in ea toata copilaria ei sumbra, toate casele in care a trait, tot acest destin in care se zbatea ca o gaza intr-o panza de paianjen. »

« Si reusesc sa-l exasperez, sa-l fac sa nu mai aiba decat un singur gand, o singura dorinta. Vreau sa ma iubeasca si stiu ca asta nu se poate acum decat daca il fac sa confunde dorinta cu iubirea. Si ce umilita ma simt ! »

« Cat de mult simt nevoia sa judec, sa pun ipoteze, sa trag concluzii, numai ca sa nu-mi cred ochilor, sa nu stiu precis, sa fie totul altfel decat este. »

«  Nu ma doare nimic anume, si totusi ma simt bolnava. »

« Voi mai putea rade vreodata, voi mai putea plange ? »

( „Panza de paianjen” – Cella Serghi )

Anunțuri

8 gânduri despre “Dintr-o carte adunate…

  1. „Nu ştiu prea bine, dar titlul l-am găsit:Pânza de păianjen. Vezi, aşa îmi închiui viaţa, ca pe o pânză de păianjen imensă, cenuşie, lipicioasă, în care omul se zbate ca o muscă. Undeva păzeşte carnivorul:păianjenul…”
    Cred că ăsta e citatul pe care nu ţi-l aminteai. Pup scumpo!

  2. Sa imi fie rusine ca am cartea in bibilioteca si nu am citit-o! Diseara ma apuc de ea. Ma regasesc in citatele date de tine. Neaparat trebuie sa o citesc! Mercic, azi mi-ai facut ziua mai interesanta! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s