Ma cam chinuie talentu’.

In « Cartea Mironei » am intalnit un stil nu neaparat greoi, dar poate nu la fel de captivant, de intrigant ( ?!) precum cel din « Panza de paianjen ». Ma fascineaza atat de tare faptul ca ei, scriitorii, nu spun « Ana are mere. » asa cum eu as face-o, ci infrumuseteaza fraza asta, ii creaza o anume importanta, o incarca de semnificatie, o creioneaza atat de frumos, asa cum eu niciodata nu as putea-o face. Si nu e vorba doar de cartile pe care le-au citit, de vasta lor cunostinta, de cultivarea talentului, ci doar de talentul in sine. Ah, unul din marile mele regrete e ca nu voi putea fi niciodata o scriitoare precum Cella Serghi (cu toate ca nu cred ca e tocmai scriitoarea mea preferata, ma fascineaza doar…). Un alt regret ar fi acela ca nu am invatat niciodata sa cant la pian. Si e singurul instrument care trezeste in mine… ma poarta parca pe… e indescriptibil. Nu-i prea tarziu, veti spune. Asa e, nu e. Dar eu nu pot citi 5 note muzicale consecutive pe portativ, nu stiu cu ce tari se invecineaza Portugalia (in fine, are granita cu Spania si Oceanul Atlantic) si de abia acum cateva luni mi-am intiparit clar in minte anii in care au avut loc cele doua razboie mondiale (1939[7]-1945; 19..12-1914? Ah, am gresit. :)) Lista mea de regrete e lunga, regret ca nu m-am indragostit la 17 ani, regret ca-s sclava bauturilor acidulate, regret ca mi-am trantit o oala de ciorba fiarta pe picior, regret ca nu am facut sex atunci cand trebuia (?!), dar lista asta si regretele care-o compun nu fac altceva decat sa nimiceasca, sa doboare omul din mine. Si nu vreau sa le stiu.

Mi-ar placea sa am doar planuri de viitor, sa-mi conturez visele, idelurile, sa le vad indeplinite, infaptuite, insa fara valul ala dat de visatul-cu-ochii-deschisi.

« In afara de mine, pentru visul meu nu va lupta nimeni, iar daca eu nu-i dau viata, el imi va da frustrari si regrete. » Crezi ca nu stiu ? Crezi ca fac totusi ceva sa schimb asta ? Crezi ca … . Crezi ca n-as vrea sa las vaicarelile ? Dar sunt prea putoare ca sa o fac.

As vrea sa spun ca de maine nu mai regret. Dar stii ca nu pot. As vrea sa spun ca de maine fac. Stii ca mint. As vrea sa spun ca de maine iubesc. Dar cum ? Imi doresc sa nu te dezamagesc. Dar probabil nu suficient de tare. Si, pana la urma, de ce naiba as face-o ?

„As vrea sa nu-mi pese. Imi pasa ingrozitor!”

Would you cry, if you saw me crying?

And would you save my soul, tonight?

Anunțuri