Despre prietenie, da…

Voiam de ceva vreme sa scriu un post despre asta si astazi m-a motivat articolul de la Dianne. Cred ca ar trebui sa citesc mai intai articolul « Despre prietenie si totodata despre nimic » pe care l-am scris acum cateva luni ; nu as realiza ca am fost ipocrita acolo, pentru ca nu am fost, dar… cu siguranta as realiza ca pun orgoliul si drama mea interioara deasupra relatiei de prietenie.

In urma cu 3 luni, o prietenie care tinea de 5-6 ani de zile a luat o pauza brusca si urata. (Pauza binemeritata si motivata, gandeste orgoliul din mine.) Inca e la terapie intensiva, ce-i drept, si-a revenit din coma atunci cand vestea unui deces a zdruncinat-o putin. E drept, m-a zdruncinat si pe mine pentru ca m-am gandit ca putea sa fie vorba de moartea unui parinte sau de un alt mare necaz, iar eu, eu si orgoliul meu, nu am fi aflat, nu am fi consolat, nu am fi strans in brate, nu am fi sters lacrimi de pe obraji. In clipa aceea, am decis sa renunt la orgoliul meu dar el s-a incapatanat sa revina. Banuiesc ca eu, eu si orgoliul meu, o sa ajungem la un consens la un moment dat.

Asteapta-te sa fii dezamagit, nu o data, nu de doua ori, ci de mai multe ori. Si tu vei dezamagi, nu o data, nu de doua ori ci de nenumarate ori. Dar o raza de soare in momentul in care pe strada ta va ploua va compensa micile dezamagiri, scurtele clipe nereusite. Zambeste mai frumos decat ti se zambeste. Daruieste mai mult decat primesti. Iubeste mai mult decat esti iubit.

Asta scriam acum ceva vreme. Nu mai gandesc asa. M-a… calit viata, cred. Cu toate astea, inca investesc mai mult decat altii si… inca imi pasa mai mult decat altora. Si e greu sa-mi impun sa nu o mai fac. Totodata, mi-e greu sa trec si peste dezamagiri.

Nu sunt, nu am fost si nu voi fi un prieten exemplar. Cu siguranta te voi dezamagi si eu. Dar, la un moment dat, ma satur si eu sa trec peste toate (si probabil si tu), sa le dau uitarii, mai ales daca pe mine chiar m-au afectat, indiferent de perspectiva ta asupra problemei.

Vorbeam cu niste prietene despre prieteniile mele pierdute. Fiecare ciclu de scoala incheiat mi-a furat cate o Alinutza sau cate o Marie. La o bataie din palme, la o pocnire din degete, someone you know becomes someone you knew. E trist, stiu, dar e mai trist sa faci nenumarate compromisuri care nu fac altceva decat sa stearga omul din tine.

Sincera sa fiu, deocamdata, nu regret nicio prietenie pierduta. Banuiesc ca fiecare Alinutza si fiecare Marie care m-au dat uitarii nu au fost ‘construite’ sa fie alaturi de mine si acum.

Ciudat insa e ca nu sunt genul care sa renunte usor la prietenii (poate doar influentata de orgoliul si capriciile mele prostesti) insa viata ma cam pune in fata faptului implinit.

Fara sfaturi astazi, nu-s in masura, inca incerc sa gasesc o reteta… nu perfecta, ci potrivita pentru mine. Si e atat de greu, pentru ca e vorba de oameni…

« Nu te ingrijora din cauza oamenilor din trecutul tau . Exista un motiv pentru care nu au reusit in viitorul tau. »

Anunțuri

18 gânduri despre “Despre prietenie, da…

  1. 😐
    Stiu si eu cum e, dar eu nu vreau sa pierd pe nimeni, sa indepartez pe nimeni. Se intampla, vrei nu vrei…
    […] la o pocnire din degete, someone you know becomes someone you knew.
    Da-mi Doamne, mintea de-apoi!!!

  2. Cred ca toti trecem prin asta. Gandindu-ma acum la trecut, nici macar nu-mi pot aminti motivele pentru care azi nu mai sunt prietena cu anumite persoane. Cred ca pur si simplu am realizat ca nu ne prea leaga nimic. Nu stiu…acum pare totul atat de indepartat.:-??

  3. « Nu te ingrijora din cauza oamenilor din trecutul tau . Exista un motiv pentru care nu au reusit in viitorul tau. »

    Dar nu intotdeauna motivul ala e bun sa temeinic…

  4. DianaEmma, poate nu este un motiv destul de bun, dar din pacate, este suficient sa existe :-< poate dupa ceva timp, daca ne uitam inapoi, vom realiza ca a fost cel mai penibil motiv ever, insa la vremea aia ni se parea al dracului de plauzibil…
    Asta e, cu timpul, trec toate…eu nu am pierdut multe prietenii, asa ca am ajuns la o concluzie asemanatoare cu a ta: it wasn't meant to be! Poate nu au fost oamenii potriviti, poate nu mi-au meritat prietenia sau poate nu m-am ridicat eu la nivelul lor ..

  5. Am intrat la tine cu gandul ca mai gasesc (printr-o minune) un post mai happy, speram si eu dupa postul anterior, cand colo… 😦 Mi-ai amintit si mie de Alinutze si Cristine… :-<
    O sa tin minte citatul din final, nu ma consoleaza acum, dar poate…

  6. @choocolate: nu exista oameni potriviti, momente potrivite, oameni care merita sau nu prietenia noastra sau carora sa le castigam prietenia.
    nu e mai usor sa te doara-n fund decat sa te arda la inima.
    nu pot spune ca nu am regratat nimic in viata, pentru ca nu-mi aduc aminte tot ce-am facut sau nu. dar pot spune ca prietenia care am „aruncat-o” zilele trecute, pe apa sambetei, in nume propriu si personal din cauza nervilor si-a lipsei de comunicare din partea amandurora o regret si-acum ma macina, ma termina de pe dinauntru.
    Dati timpul inapoi si pentru mine…

  7. Mie mi se pare ca citatul ala e mai mult o scuza.

    Poate existau mii de motive sa fi fost in viitorul nostru anumiti oameni; nu avem de unde sti. Poate ca indiferent de cat ne dezamageau oamenii aia ne „impingeau” catre ceva bun. Poate un prieten care nu era chiar asa bun, care nu se ridica la nivelul nostru, care nu ne merita prietenia putea sa ne salveze viata in mii de feluri. Poate iesind cu prietena aia ipocrita undeva, dadeam peste barbatul vietii noastre… si daca ne-am despartit de ea, gata nu se va intampla.

    Viitorul e mereu in „constructie”. Motive sa pastram sau nu un om in viata noastra nu exista in viitor. Exista doar in prezent. Trebuie doar sa alegem ce posibilitati ii dam de dezvoltare viitorului. Si sa ne asumam alegerile.

    Eu nu am pierdut prietenii. Doar prieteni. Prieteniile sunt acolo unde le e locul, in trecut sau prezent, in momentul in care au existat. Nu le-am pierdut pentru ca fac parte din mine si din trecutul meu. Am pierdut oameni de langa mine.

    Am fost tradata pana in masura in care sa nu am absolut niciun amic, nu doar niciun prieten. Dar asta nu m-a facut sa renunt sa caut in oameni prietenia.
    Poate si pentru ca nu am notiunea de incredere totala. Intr-o prietena am incredere ca o sa ma distrez mereu cu ea, in alta ca ma va ajuta, in alta ca va tine un secret. Oamenii au calitati. Nu pe toate. Trebuie sa avem incredere in calitatile lor (uneori si in defectele lor), nu in ei. Pentru ca oamenii dezamagesc; cu totii. Trebuie sa stim cata incredere sa invetsim in ei, nu daca investim in ei.

    De pilda fratele meu are un prieten din liceu. Ala e golanul-golanilor. Face misto de orice, daca i-ai spus un secret e degeaba, umbla cu 10 deodata si le vrajeste pe toate… are toate defectele posibile. Cum nu trebuie sa ai incredere in dracu’ ca o sa te duca la pierzanie, asa trebuie sa nu ai incredere in el ca te duce undeva in vecinatate.
    Dar omul ala daca ii ceri ajutorul, poti avea incredere in el ca in secunda doi te ajuta.
    Daca iti pui increderea in el ca om, o sa te dezamageasca pe toate fetele… dar daca pui incredere doar in spiritul lui de ajutorare, chiar o sa ai parte si de surprize placute din alte capitole o data pe an.

    Dar vorba aia, eu sunt si impiedicata. Si asta e lectie de viata. Te impiedici. Pici in nas, in fund, dai cu laba piciorul de usa si te doare, iti rupi unghiile, iti fracturezi degetul mic de la piciorul stang. Dar asta nu inseamna ca de maine nu mai merg, ma cocot in pat si stau acolo ca mi-e frica sa nu ma mai lovesc. Ca pierd multe lucruri frumoase.
    Eventual poate ma invat sa fiu mai atenta… dar tot merg.

    @Chocolate Follie: Faza cu „poate nu m-am ridicat la nivelul lor” e cam de toata jena pentru un om.
    Pentru ca daca un om are constiinta de sine si spiritul autocritic de a-si da seama ca nu se ridica la nivelul cuiva de prietenie (si extrem de putini oameni au asa ceva), e ditamai rusinea sa nu incerce sa fie mai bun, sa incerce sa se ridice la nivelul lor.

  8. Invatatorul, crede’ma ca nu ma doare in fund de persoanele pe care le-am pierdut… Le’am regretat destul, doar ca vazandu’le comportamentul, m-am saturat sa plang dupa unele. Am incercat si eu sa trec peste… ce s-a intamplat acum cativa ani am mai uitat, ce se intampla de cateva luni incoace mi-e cam greu. Mi-ar placea sa pot sa fiu mai indiferenta, din pacate sunt chiar prea sensibilicoasa si sunt si scorpioanca: memoria nu ma lasa niciodata si mi-e foarte greu sa uit ce mi-au facut unii si altzii..:)
    DianaEmma, am zis si eu asha 😆 stiu foarte bine unde am gresit eu si unde mi-au gresit ceilalti…Si acum sunt mandra de mine ca nu am ajuns cum spuneau unele persoane si ca sunt ceea ce sunt 🙂 am vrut doar sa sugerez ca asteptarile fiecaruia sunt diferite si poate unii mi-au cerut prea mult fara sa ofere nimic, si altii mi-au cerut prea putzin dar am trecut peste limita si nu am vazut nici o apreciere din partea lor; sau dimpotriva, am vazut ca ei si ei fac la fel de multe pentru mine si am realizat ca aceia sunt oamenii care trebuie sa-mi fie aproape. Vorba aia, lumea e mare,prietenia e imensa!

  9. De ceva timp ai niste articole care subit,ma lasa fara cuvinte si ma pun pe gandit.Revin cand voi avea ceva de spus care sa conteze,pana atunci meditez asupra multor lucruri.Te pupa Copila,bubu :*

  10. @Chocolate Follie: Eu cred ca prietenia tine de dragostea si afectiunea prieteneasca, nu de asteptari, oferte, cereri.
    Si cred ca am trait cele mai frumoase prietenii cu persoane foarte diferite, de care nu ma legau asteptari comune, ce oferea si ce cerea fiecare… ci pur si simplu faptul ca tineam unii la altii si traiam prietenia pur si simplu, cu zambete, cu discutii interminabile, cu certuri, cu dezamagiri… dar stiind ca dincolo de toate astea suntem niste oameni intre care exista o afectiune ce nu o darama o cearta idioata sau greselile de care niciun om nu scapa.

  11. Copila,… m-am schimbat 🙂 Sunt, ce-i drept, mai sensibiloasa, mult mai, dar totodata m-am facut si mai rea.
    Invatatorul, DianaEmma, Chocolate, pai vad ca intretineti discutia aici… Diana, io-s scorpion, ghici cui ii dau dreptate? :)) 😛

  12. ce`mi place mie cum scrii. Tu scrii cu suflet, cu detalii, dai omului sa citeasca cam aia ce vrea, il faci sa zambeasca atunci cand nu se asteapta si intra mandru pe blogul tau, incercand sa ghiceasca despre ce altceva ai mai scris.
    bravo Hubbis! 😡
    >:D< eu sunt fana nr.1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s