Nu am chef azi. „Pierdut vis. Ma declar nul…”

Am trecut prin atatea stari zilele astea de nu-mi incap pe hartie. De la ciufutenie la zambet-larg-pe-toata fata, de la nervi la melancolie, de la lacrimutze la hohote de ras. Acum, in timp ce scriu postul asta, sunt asa binedispusa. Unde mai pui ca-i si soare afara. Si ca-mi suna si Bryan Adams in urechiuse (melodie regasita la Andra, care va-ntreaba, baieti, de ce o iubiti sau ati iubit-o pe EA, ia sa mergeti sa semnati condica).

Am recitit (vai, cat o sa va enerveze asta) cartea « Despre lucrurile simple » a Mihaelei Radulescu (hai sa nu mai judecam omu’ ) seara la culcare si a doua zi dimineata la un 3 in 1. Mi-a readus in prim plan unele lucruri, m-a facut sa le constientizez si cel mai important, m-a facut sa ma ambitionez catusi de putin. Pacat insa ca… evident, ambitia s-a stins odata cu citirea ultimei pagini si inchiderea cartii. Da’ sper sa-mi revin(a).

Aveam un chef nebun sa scriu articole incurajatoare, plina de pasiune si viata si entuziasm si ambitie da’ deocamdata… nu am chef. Nu am chef azi. N-am avut nici ieri, nu vad sa am nici maine. Nici de oameni, nici de viata, nici de nimic. Doar de soare, poate…

Pierdut vis. Ma declar nul…

« Nu-i asa ca te-ai intrebat, macar o data, de ce unora pare sa le reuseasca tot ce-si propun, iar altora nu le iese nimic ?

Cam asa suna, la modul serios, multe dintre cererile pe care oamenii le adreseaza divinitatii. Nu-i nimic rau in a ne dori mai mult decat avem sau suntem, dar e mai la indemna sa invocam Cerul decat propria persoana. Si, pentru ca ne este teama sa dam vina pe Dumnezeu cand nu ne iese ceva, plangem ca n-avem noroc si ne revoltam pe bafta chioara a celor care reusesc. Dar ce-ar fi sa demontam acest mecanism si sa ne gandim mai bine cum sa ne implinim visele ?

Inca din copilarie ne stabilim parcursul in viata, macar teoretic, atunci cand raspundem la celebra intrebare : ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? Chiar daca raspunsurile copilaresti se modifica de la an la an pana luam hotararea adulta de a opta constient, o parte din visele copilariei raman in noi. De cele mai multe ori, ne luam cu viata si uitam de ele, ba nici macar nu mai avem timp sa ne fabricam altele. Ne-am obisnuit sa ne dorim „strictul necesar”, adica o familie, copii, o vila, o masina smechera, o firma, niste haine cool si vacante exotice. Unii  isi bat capul cel mai tare sa aiba o cariera reusita, pe care sa „lipeasca” viata personala, pe parcurs. Din cauza lucrurilor mari, uitam de cele simple, de micile bucurii pe care mintea noastra relaxata de odinioara le-a fabricat. Stiu oameni care viseaza sa scrie carti si carora li s-a spus ca au talenul necesar, dar, cinstit vorbind, nici macar nu i-a prins vremea in fata vreunei pagini albe. Stiu ca altii au talent la desen si ar putea sa-si vada visul pe peretii unei expozitii, dar nimic din ei nu-i ajuta sa se mobilizeze intr-atat incat visul lor sa fie inramat… […]

Ca noi toti, pot insira fluvii de scuze si motive pentru care visul meu a ramas intr-un sertar. […] in afara de mine, pentru visul meu nu va lupta nimeni, iar daca eu nu-i dau viata, el imi va da frustrari si regrete. […] Sa nu uiti niciodata ce ti-ai dorit cand n-aveai nici macar idee cum ti se poate intampla asta… […]

Cate lucruri nu visam in taina ? Cate planuri nu ne facem, pentru ca apoi sa le ucidem din lene, delasare, lipsa de consecventa sau preocupari zilnice ? Stim ca putem face si altceva decat ceea ce ne asigura traiul zilnic, dar ne e frica sa ne exprimam, ne e frica de gura lumii sau, pur si simplu, ne e frica de un esec dureros. Uitam adesea ca usa aia trantita in nas e mai degraba prilej de amplificare a ambitiei decat renuntare, intr-o lume a succesului. Uitam ca eram pasionati de fototgrafie sau pictura, poezie sau sculptura, istorie sau grafica, natura sau muzica si traim regulamentar, conform agendei, fara sa indraznim sa trecem reperele sufletului : ora 16.00 – intalnire cu mine !

O sa imbatranim toti intr-o buna zi si o sa ne uitam in oglinda cu stupoare, constatand ca fiecare rid e mai degraba un vis neimplinit, un an care a mai trecut fara sa facem ceea ce simtim, ce suntem, ce am visat candva ! […]

Caracterul unui om e ceea ce face el cand nu-l vede nimeni, dar toata lumea ii vede pe cei cu caracter. E la fel si cu dorintele noastre : ceea ce nu stie nimeni despre noi ca putem face s-ar putea sa fie ceea ce lumea va tine minte cel mai bine despre noi… »

(„Despre lucrurile simple” – Mihaela Radulescu)

Vezi si „Femeia cu ochii umflati de plans”, aici.

Anunțuri

20 de gânduri despre “Nu am chef azi. „Pierdut vis. Ma declar nul…”

  1. M-ati zapacit cu Radulescu si lucrurile simple, si tu si Chocolate… si mai gasisem pe un blog, da’ nu mai stiu unde… Acum o vreau si eu 😦

  2. Nu ma vad nici pe departe ca o persoana cu prejudecati … M-am obosit deja sa-i citesc „Niste raspunsuri” dar nu la carte ma refeream eu.. nu la ceea ce scrie ci la ceea ce reprezinta ea, Mihaela Radulescu.

  3. Ba mie imi place despre Mihaiela aasta…e buna rau nene…as niste lucruri simple cu ea, sa’nebunesc. Ie buna, ie frumoasa, ie cam batrana da merge!
    Ps: Va pupa zapacittu pe toate fetele !

  4. De Raduleasca, numai de bine 🙂 mie imi era indiferenta pana acum 2 ani si ceva, cand am inceput sa citesc ce scrie si am ramas impresionata 8-> Ionutz, nu m-ash astepta sa intelegi randurile ei; cele din post’ul asta sunt cum sunt, dar majoritatea sunt mai mult gandurile unei femei catre alte femei. Si chiar daca eu personal nu ma consider inca femeie, ma identific cu multe fragmente si articole scrise de ea 🙂 si vorba ei, ” si stiti ca multe suntetzi ca mine si zambitzi in forma de cireasha amara”… [ btw, cred ca o sa scriu si eu un articol despre Mihaela Radulescu, imi place prea mult. Chiar sambata am rasfoit „Despre lucruri simple” in timp ce beam un ceiutz bun si m-a incalzit pe dinauntru 8-> ] …
    Loryloo: cauta’i cartile in librarii. Iti recomand Carturesti, eu sunt fana 😀

  5. Lilly, imi pare rau, ai intrat la spam, scumpico :*
    Parerile vad ca-s impartite. Eu una insa m-am saturat sa lupt cu oamenii anti-Raduleasca. Efectiv am obosit! Credeam ca macar particica asta de carte va va face sa o vedeti altfel… Si particica asta nici macar nu e cea mai tare din carte…

  6. Mie nu-mi placea neam, nu ca as fi fost din tabara cealalta – fan Andreea Marin :lol:, ca ma enervau amandoua, dar de cand am tot gasit franturi din carte pe la voi… si de cand am mai citit si de pe blogul boyfriendului ei, al’ de face emisiune dimineata, articolele de care spunea Hubbis intr-un post mai vechi, m-ati corupt!
    Cand imi fac iesirea prin oras, am sa caut cartea.

  7. nu trebuie sa o consideram pe Raduleasca un model de viata, dar sunt sigura ca e o femeie inteligenta cu multa experienta de viata si putem invata multe de la ea
    eu o admir pentru faptul ca-i inteligenta, frumoasa, curajoasa si luptatoare
    nu-i usor sa fi persoana publica si sa ti piept tuturor rautatilor

  8. Ofix, nu stiu care-i faza cu spamu’… Sunt sigura ca Raduleasca are si ea minusurile ei, dar sa faci o fatza dintr-aia de :-& si X( cand auzi de ea…e cam multisor.

  9. In anumite randuri ma regasesc si eu … nu stiam sincer ca sunt citate de-ale Mihaelei..:D ..dar dupa randurile acestea imi doresc si eu sa citesc cartea.

  10. Fetele, am iesit intr-o zi cu soare la o plimbare si m-am mai intors dupa doua zile :))
    Milka31, bine ai venit…e ok cartea si daca toti ar putea trece peste prejudecati gen „Ah, Raduleasca, naspa” ar intelege ceva din citatele astea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s