In ultima vreme, am citit de la niste fete dragi mie niste povesti triste, cu un EL si o EA, cu ceva lacrimi, cu ceva inimi frante, cu ceva regrete, cu ceva neimpliniri, cu ceva durere…
Cand am scris „Let’s talk about broken hearts” am facut-o cu intentia de a ajuta alte inimi frante. Inainte sa aflu cum e, nu va intelegeam. De ceva timp insa o fac. Si stiu cum e sa fii in stadiul de negare, asa cum v-am gasit pe unele dintre voi, cand te dai puternica si crezi ca ti-e bine. Stiu si cum e sa cazi si sa doara. Stiu ca in momentul ala, „Fii puternica!” nu e de ajuns. Stiu ca „Lasa, ca tu esti frumoasa si desteapta si el e un porc care nu te merita.” nu ajuta la nimic, din contra. Stiu ca e greu sa maschezi ochi umflati, e greu sa mimezi fericire, e greu sa IL privesti, e greu sa iti amintesti de trecut. Si e imposibil sa faci sa nu mai doara, durerea aia din piept parca-ti sfasie sufletul, iti zdrobeste inima, iti fura cate un pic din ultimul strop de viata.
Da, doare, nu, nu e doar un cosmar, da, e greu, nu, nu e imposibil. Aveti nevoie doar de timp. Si de prieteni alaturi. Si de imbratisari. Si poate ca e mai bine fara cuvinte…
Nu cred in existenta unor pasi de vindecare, asa cum nu cred in vindecare 100%. Cred insa ca, desi a devenit un cliseu, „Lucrurile chiar se intampla cu un scop dintr-un motiv.”. Pe care cu siguranta nu il vedeti acum, dar il veti vedea mai incolo.
Plangeti, suferiti, lasati timpul sa treaca, lasati rana sa se vindece.
Apoi, poate, pentru un moment, desi va credeti vindecate, aveti tendinta sa mergeti iar in trecut, sa dezgropati lucruri, pentru ca nu va simtiti impacate, pentru ca inca doare uneori, insa trebuie sa renuntati, sa luati naibii lucrurile ca atare si sa va detasati.
Poate, pentru un moment, ati avut impresia ca daca va ambitionati catusi de putin, puteti cuceri lumea. Lumea voastra. Insa uneori nu e deloc asa. Dar nu lasati asta sa va opreasca. O veti cuceri, candva, cumva, fara indoiala.
Blogu' lu' Pompi 
deci da… sunt de acord 😉
ce comentariu idiot mi-a iesit…dar am simtit fiecare vorbulitza si nu ma simt in stare sa filosofez la ora asta… dar asa e… toate se intampla cu un scop si desi pe moment suferi sau ti se pare nedrept, mai tarziu o sa vezi ca asa a fost mai bine
lacrimile sunt modalitate sigura de a scapa de nervi, de durere… si durerea de dupa ce plangi te va face sa iti spui singura ca nu mai vrei sa plangi si ca viata merge inainte
Candva o sa scriu despre asta, asa in viziunea mea. Vom face un debate despre asta. Nu prea as stii ce sa spun acum, dar stiu ca trebuie sa spun ceva.
No comment
just >:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D:D<
also
:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*:-*
now give me a biggggg SMILE 🙂
Io nu tre’ sa-ti dau niciun zambet, sa-ti dea fetele astea de mai sus:P
Deci toate fetele sa imi dea un SMILE, asa a zis Hubbis, daaaa ? come on now ! 😀
Da, da, mai ales ca…VIO…are…BMW! Cum sa nu-i zambesti unui tip cu Bmw? Ar fi nebunie curata:))):))) [Vio, cand te insori sa te gandesti ca un suflet tanjeste dupa Bmwu’ tau =(( ]
e nebunie cu bmw-ul asta….
na, ca eu nu-mi doresc bmw 😛
apropo de asta… hai sa iti zic o poveste de craciun
eram cu o prietena, ne plimbam pe trotuar, ca oamenii, vreme frumoasa, am zis sa facem miscare. ne claxoneaza o uratenie de personaj cu un audi ultimul racnet. noi il ignoram, el se tine dupa ei, claxoane peste claxoane si se finalizeaza cu „nu vrei sa urcati sa va plimb?”, eu cu o privire taioasa zic „NU”, el pleaca, mai da o tura… iar ajunge la noi, incetineste, claxoane, isi mai incearca norocul „hai fetelor sa va plimb”… „bai nene, nu pricepi romana? NU!”… si el flegmatic „curvelor… cine n-ar vrea sa se plimbe cu asa masina!!!!”, eu de colo „NOI” 😀
Lucrurile nu se intampla cu un scop. Decat atunci cand scopul iti e sa suferi sau sa faci pe cineva sa sufere si asta faci.
Nu exista vreun scop superior… se pune soarta sa ne invete suferinta ca sa apreciem in viitor fericirea… da, sigur… pfff…
Lucrurile se intampla. Punct. Si devin motive. Motive sa invatam din ele, sa le folosim pentru a ne maturiza, a castiga puterea de a trece pentru greutati, motive de a aprecia pe urma iubirea. Dar astea apar dupa si daca le lasam noi sa apara…
Sfaturile tale sunt bune.
Si toti ar trebui sa tinem minte ca lumea o putem cuceri. Poate nu acum. Poate nu maine. Fiecare e altfel. Unii reusesc din prima la 10 ani, si altii dupa o viata de esecuri la 60. Dar momentul ala vine. Trebuie sa te ridici si sa lupti din nou pentru el.
Mai scrie posturi de-astea, te rog! Nu pt mine, pt Croco! Stiu eu de ce-ti zic asta… just trust me! 😉
Diana…m-ai pus pe ganduri, analizez acum diferenta intre „scop” si „motiv”…
Ada, stiu io ce zici dar vezi tu…nici p-asta n-am reusit sa il scriu asa sensibilos si lacrimogen cum imi place mie.
ia hai… mai aveti nitel si ma bagati la terapie intensiva 🙂
Daca ai nevoie, desigur:))
:*
>:D<
Hubbis : acuma lumea o sa ma cunoasca drept Vio ala cu BMW’ul in loc de VIO băiatul ala draguț, frumos si cu BMW 😀 offff ai distrus bunătate de faima ! 😦
Croco >:D:D:D:D<
Completare pt viorel b-(
hubba, nu e chiar asa grav 😛
viorel, multumesc pentru incurajari 🙂
trăieşte clipa. mulţi ştiu de ea, puţin o înţeleg. ideea e că ar trebui să vă bucuraţi de fiecare păticică rea sau bună, plângând şi zâmbind.
frumos destul de frumos
Pingback: Eu cu mine si cu durerea « Vocea unei iubiri mute
Foarte dragut ai scris. Iti multumesc cu siguranta multe fete care nu si-au lasat numele aici 🙂
Multumesc, Loryloo.
melodia e minunata :X
o stiam dar e placut cand o vezi si la alti oameni..nu numai pe „iutub” sau la tine in pc 😀
Ca bine mai zici . Stiu ce inseamna asta caci si eu trec prin astfel de momente . Incerc sa ma ascund sub acea masca si sa nu arat ca imi e greu desi lucrurile stau cu totul altfel ..
Pingback: Tweets that mention ‘Esti la fel, dar totul in tine e altfel.’ « Hubba Bubba's Blog -- Topsy.com
@My7uNa: Sa-ti zic sa pastrezi masca pana se contopeste cu fata ta si nu se va mai observa diferenta sau sa-ti zic sa dai jos masca si sa urli?! :-<