Guest post: Vineri de poveste.

Astazi avem un „guest post by Koodoo, ca sa ii treaca lu’ gumitsa supararea ca si-a sters blogul”. Koodoo, dragule, as indrazni sa fac un pariu. Eu zic ca pana la sfarsitul anului tu iti faci iar blog, nu rezisti sa iti lasi scrierile undeva uitate-ntr-un .txt. Numa’ atunci mi-ar trece definitiv si irevocabil supararea. Am zis!

(Pe Koodoo il gasiti, alaturi de DaddyOp si Invatatorul, pe Kache, Tanche si Gadâr.)

Povestea noastra de astazi se desfasoara in timpuri stravechi, de legenda, pe vremea cand toaleta publica era situata langa lanul de brusturi, ca sa intelegeti cat de demult era povestea ce vreau sa o povestesc prin povestire astazi. Imi cer scuze, nu vreau ca sa va oripilez din prima fraza, asa ca ignorati ce am scris mai sus (stiu, nu aveti cum) si cititi ce am sa scriu dupa astea doua puncte pe care le scriu acum si anume astea -> :
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O preafrumoasa fata.
Nu o sa ii spunem numele, desi nu e in programul de protectie al martorilor fiindca pe acea vreme politia era doar sub forma unor sateni adunati cu furci, topoare si torte la usa suspectului. Sau armata regelui. O sa-i spunem, simplu, Printesa. Si era frumoasa. Ma, era asa de frumoasa incat daca ar fi existat oglinda aia din Alba ca Zapada, pe ea ar fi cautat-o vrajitoarea. Pacat ca pe vremea aia nu exista papusa Barbie, dar ca sa facem o comparatie de-a locului, era mai frumoasa ca orice sperietoare de paie de pe tot tinutul regatului tatalui sau. Asa frumoasa incat si sceptru’ lu’ taica-sau crestea in dimensiuni cand o vedea.
Cum era si normal, a crescut intr-o viata cu tot ce e mai bun. Ilustri profesori particulari, corsete in ultimul racnet (la propriu, ca era piele de oameni torturati si mai apoi condamnati la moarte prin aducerea in fata pielariei si activitatii ce urma, deci ultim racnet), cea mai selecta companie posibila la baluri (printi si printosi, regi si bufoni) si tot arealul asta de activitati care definesc un om cu adevarat de sange albastru (nu, adica nu erau alien si nici predator). La varsta adolescentei, regele hotari ca e mai bine sa vada in ce lume traieste fiica-sa, asa ca o trimise in schimb de experienta la Facultatea Roiala din Sodoma, mult superioara celei din Gomora. Cum bine trageti concluzii inainte sa vi le spun eu, fata noastra a dat de gustul vietii libertine in ghilimele din Sodoma. Ca sa va fac o aluzie fina la ceea ce s-a intamplat acolo, o sa va prezint melodia preferata a Printesei, in timpul perindarii sale prin acel oras :
” This SHIT iz BANANAZ!! B-a-a-a-a-n-a-n-a-z!!
Ain’t no hollaback back giiiiiiirl, ain’t no hollaback back giiiiirl”.
Cum lumea este doar un loc mic, doar ca atunci vestile ajungeau mai greu pe la destinatie ca nu se inventase inca Yahoo Messenger si Bell nu era inca nici samanta din saculetii lu’ taica-sau, ajunsesera deja vorbe pe la urechea regelui cum ca fie-sa indreapta banane prin Sodoma. Prin urmare, trimise rapid ofiterii armatei in coloana oficiala sa o aduca neintarziat acasa pentru o discutie. Asa ca au dat drumul la sirena (o cioara legata si infometata) si au purces la drum. Au adus-o rapid (in termenii vremii) inapoi pentru discutia indelung asteptata, dupa ce in prealabil ii cerusera parerea in legatura cu propriile banane.
Regele : – Preadraga mea fata, au ajuns la urechile mele niste vorbe urate cum ca tu indrepti banane sau ceva de genul.
Printesa : – Nu taticuts scump, sunt toate minciuni.
R : – Pana si bufonul regal face glume pe tema asta!!
P : – Nu taticuts scump, bufonul regal e un prost!
R : – Atunci de ce ii mangai margelele de pe basca?
P : – Au un sunet amuzant, taticuts.
R : – Si de ce ranjeste ca un idiot desi nu a facut nici o gluma?
P : – Nu stiu taticuts, i-ai marit salariul?
R : – Si de ce se misca la spatele tau in acelasi ritm in care te misti si tu?
Ati inteles voi.
Regele hotari sa o inchida intr-un turn, pazita de un dragon fioros pana se va gasi un print cu destula vana incat sa omoare dragonul si sa-si castige dreptul la fie-sa.
Ceea ce nu stia bietul rege tata (ca la albine, regina-mama) e faptul ca dragonul Costel o stia pe Printesa si se intelegeau chiar bine. Doar pe plan sexual nu, fiindca ei ii placeau bananele iar el avea ardei iute. Prin urmare nu putea exista decat o relatie de amicitie intre ei doi, cu aplicabilitate si in realitatea zilelor noastre fiindca, de ce sa mancam rahat aiurea, nu poate exista amicitie intre doua sexe opuse din acelasi regn animal, recte femei si barbati. Mereu exista interesul de a-ti f**e amicii. Dumnezeule, deviez total de la poveste cu ignorantele mele.
Costel dragonul avea mare grija de Printesa ce i-a fost incredintata. Avea un salariu bunicel, plus bonuri de masa (ofranda cate 3 virgine pe luna) plus ca avea posibilitatea de a avea grija de o amica si faptul ca putea sa-si bata joc de toti printii ce aveau pretentii la ea. Scenariul tipic se desfasura in felul urmator : se trezea cate un print ca o vrea p-asta. Ceea ce ne conduce catre ideea ca limbricii erau de o diversitate trofica foarte mare pe vremea aceea din moment ce pe toti ii manca in cur sa se bata cu un dragon ca sa-si traga o nevasta. Asa ca se suiau pe calul lor alb (a.k.a. umblau cu cioara vopsita sau stai ca astia erau oamenii regelui) si veneau calare pana in preajma turnului. Ridicau sabia in sus, semn herculian ca el e masculul alfa, ca sa stimuleze imaginatia dragonului asupra locului unde sa i-o bage mai bine, dupa care porneau la trap spre propria durere.
Printesa, mereu, la fereastra turnului, sorbind agale tigara din coceni de porumb, cerand dragonului un foc si facand pariuri cu slujnicele asupra distantei la care va reusi sa ajunga printosul. Ca si paranteza, grecii introdusesera acest concurs la mult aclamatele olimpiade sub denumirea de „Mario Forever”, fiindca nu ajungeai niciodata la printesa sau daca ajungeai nu era printesa care trebuia. Nu exista un castigator, ci de fiecare data cineva facea un pic mai bine decat cel dinainte. Ca si in cazul nostru. Recordul absolut il detinea printul din Lungimelia, care reusise performanta de a atinge zidul turnului timp de 4 secunde intregi, in disperarea de a se agata de ceva inainte de a muri.
Probabil ca va intrebati de ce Printesa nu lasa pe nimeni sa se apropie de turn si trimetea pe Costel sa friga pe oricare se apropia. Ei, hai sa va introduc putin in lumea femeilor si sa va prezint cel mai mare secret al unei femei. O, da, ati ciulit urechile? Azi e ziua voastra norocoasa. Ca orice femeie, Printesa visa in contemplare la prima ei dragoste, la primul ei iubit si contact sexual si logic ca nici un altul nu mai corespundea cerintelor ei, fiindca pe toti ii compara cu primul, sfantul sfintilor, iubirea ei neimpartasita si care a parasit-o cand era lumea mai roz, far’ de defecte si atotstiutor la nivelul caruia nu puteai ajunge nici daca te suiai peste el si tot nu erai la nivelul lui. Stiu, ar fi trebuit sa joc in filmul ala „What women want”, nici nu trebuia sa aud ce gandesc, pac, loveam din prima cu prejudecata asta asupra barbatilor si terminam filmul in 10 minute. (Fetelor, nu renuntati, prejudecata e primul pas spre judecata).
Intr-un final, epidemia limbricodemica ajunsese si la Printosul asta si hotari sa se duca sa ia ceea ce i se cuvine. vopsi calul si incaleca o tipa, ca ultima diversitate si apoi incaleca si calul. Ajunse, dupa multe crasme, intr-un final si la turn.
De cealalta parte a taberei, Costel abia astepta sa mai vina cate un print, ca deja facuse burta de cand nu mai aparuse vreunul. Zvonurile erau cum ca s-ar fi gasit un vaccin anti-limbrici, dar uite ca se infirmasera. Plus ca dupa atata timp petrecut impreuna, incepuse sa se indragosteasca de Printesa si ii era din ce in ce mai greu sa se gandeasca la faptul ca intr-o zi o va da pe mana unuia.
Printesa cand l-a vazut pe asta calare si cu sabia sus, se uda toata….ca iesise pe balcon si ploua afara, ma, ce dracu’ va ganditi numai la prostii. Il mangaie pe solzi pe Costel si spuse :
– In sfarsit, a venit. Sa nu-l ranesti. El e sortitul meu.
In Costel se desfasura o batalie. Mancase la pranz o virgina cu paprika si il durea stomacul intr-un hal…si de draci, isi lua zborul spre printos, in tipetele disperate ale Printesei. Il puse la pamant si era gata-gata sa ii prajeasca cutia de conserve ce o numea armura, dar tipetele ei ii sfasiau inima sa acoperita de solzi. Asa ca ii dadu drumul si se intoarse la castel. Se certa naprasnic cu Printesa. Nu isi mai vorbisera o vreme.
In ziua de salariu, Costel era plecat sa-si primeasca virgina ofranda. Printul se strecurase si fura Printesa, ca un hain ce era. O lua si o duse departe, departe, nu puteti vedea voi cu ochii cat de departe a dus-o. Si traira impreuna fericiti pana limbricii iar isi dadura in petec, adica destul de curand. Costel hotari sa-si pastreze cateva virgine pentru el, ca noi prietene. Din cand in cand, daca avea vreuna chef de cearta, o manca si toate erau din nou la locul lor.
Sfarsit.
Morala : Dragonii au sentimente. Oamenii au doar limbrici.

Anunțuri

15 gânduri despre “Guest post: Vineri de poveste.

  1. Hahahah, ca sa vezi, nici nu m-ai pierdut pe la jumatate, am si inteles tot de la un cap la altul si mi-o si placut. Alte trei dorinte?:))
    Poate vedeam altfel finalul, habar n-am de ce…
    Mnoh, ma duc sa beau in cinstea faptului ca am rezistat eroic[fas] pana la mai-mult-de-jumatatea-articolului. Noapte buna, pune mana si trage-ti blog, Koodoo, ca te asteapta multe cafele cu laxative daca nu.

  2. @Gumitsa – 3 dorinte? Sigur. Yamaha R1, alta femeie in fiecare noapte si fericire absoluta. Pacea in lume e demodata. Ti-am zis sa te interesezi la farmaciile din apropiere daca au stoc de laxative, sa nu vin de pomana in Brasov.
    @Ada – Stiam ca-s adevaraciune. Si bunoc, ca sa citez pe cineva. Ma bucur ca ti-a placut.
    @Alecs – Eroule. Iti face Costel contract, daca vrei sa te angajezi tot virgine tre’ sa ramana, altfel moare de foame =).

  3. pacat de Costel, a murit, saracu`( acum mi`a venit in minte si bancu` ala cu Mos Craciun si „virginele” din Romania, haha! ), n`a mai supravietuit pana`n zilele lu` Koodoo imparat :))

  4. @Diana – Mersi si mie imi plac povestile mele scrise de mine.
    @Ada – Intreab-o pe Pompilia =)
    @Alexandra – Bai, Costel n-a murit! Traieste cu virgine. Acu e mai criza asa (de virgine) dar inca o duce bine el, i-a lasat kudu imparat prin testament niste mosii.

  5. Koodoo, adiiiiiica?:)):))) Tu, Ada, nu stiu daca e Koodoo bunoc, ii sta bine tuns periuta da’ atata:-”
    Alex’andra stia ca n-o murit Costel la sfarsitul povestii da’ saraca fata isi imagina ca nu e chiar nemuritor, da’ daca l-ai facut tu asa…sau poate s-o fi gandit ca a murit de foame, ca–i seceta de virgine:)):)):)))

  6. Bai, voi chiar nu stiti nimic despre dragoni? Pai credeti ca un dragon traieste atatia ani cat mos Pintilie? Mii de ani se trezeste in fiecare dimineata Costel si-si admira…ardeiul iute =)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s