Am fani cititori prieteni (virtuali?!) care nu doar ca imi dau coate in stomac, ci imi invinetesc ochii pentru ca de cateva luni bune am doar posturi triste. Ce vreti sa va spun, ca imi scapa si mie de trei ori pe zi un zambet strengar, un hohot de ras, o privire de multumire? Stiu ca astea-s tocmai lucrurile marunte din care ar trebui sa ma hranesc cu energie, putere, bucurie. Dar eu nu-s asa. Nu sunt omul care sa se bucure de lucrurile marunte, iertare ca sunt prost fabricata.
Iertare ca nu-mi pictez blogul in culori frumoase, calde, luminoase dar cum sa fac asta cand dispun doar de acuarele gri ?
Am tocit tastele scriind la infinit despre acelasi si acelasi subiect, desi am facut-o in nuante putin diferite, astfel incat, desi exasperam prin tristetea posturilor, reuseam sa nu-mi iau oale-n cap si reuseam totodata sa ma eliberez. Pastrez si-acum in drafts articole legate de subiectul X, am mii si mii de cuvinte de spus, insa am decis sa nu va mai pedepsesc pe voi cu suferinta mea si sa nu ma mai pedepsesc pe mine ramanand in acelasi si acelasi cerc vicios, raufacator, datator de amar, cauzator de fete posomorate.
As scrie iar si iar pentru ca nu ma face doar sa sufar, ci ma ajuta sa ma eliberez de prostioarele alea mici, negative si atat de semnificative.
Dar de azi…ma autopedepsesc cu 5 abdomene de fiecare data cand … .
Desi simt o nevoie disperata de a scrie despre asta.
Dar hei, cine va avea un abdomen bine sculptat la iarna ? Cine, cine ? Aud ?
Blogu' lu' Pompi 
lasa ca scriu de astea acum.oi fi eu ciudata dar imi plac astea triste.pe mine ma ajuta sa nu fiu asa in realitate.ca si pe tine.
pana la urma fiecare are perioade triste si trece peste mai repede sau mai incet 🙂
Este „locul” tau si scrii ce vrei tu si ce iti face tie bine.Cine nu vrea sa termine posomorat dupa ce te citeste,nu vine „pe la tine”.Si daca zici ca te apuci de abdomene,pai sa te tii 😛 Sa te vad in iarna 😉
Fetelor, va dati seama ca nu e vorba doar despre faptul ca imi pasa ce zic ceilalti despre ce scriu, imi pasa mai mult ca au dreptate in ceea ce spun ei. Sunt perfect constienta ca tre’ sa-mi arunc acuarelele gri pentru ca, desi ma elibereaza sa scriu despre asta, totodata ma face sa ma complac in situatie.
Child, pana acu’ nu m-am tinut nici de abdomene, nici de cealalta parte a intelegerii…
‘Nu sunt omul care sa se bucure de lucrurile marunte, iertare ca sunt prost fabricata’
demential, inteleg perfect, cum inteleg si ce mi-ai zis in comment. din fericire si din pacate gasesc tot mai multi oameni [ca sa vezi, majoritatea fete/femei] care simt intens, de la iubire pana la suferinta. suntem niste specimene dubioase, poate noi suntem gresiti sau poate restul sunt prost fabricati de fapt…
faci pt ei abdomene, iar cu mine hai la povesti 😀 nu ma deranjeaza sa vorbim de esnpe miid e ori despre acelasi subiect numai cu alte „nuante”, asa fac si eu 😉
@Ana cu 2 N: Ei, cei din afara, par niste oameni atat de normali, indiferent ca zac in rautatea lor, in banalitate sau orice altceva. Consider ca eu am buba la cap din moment ce fac totul invers decat marea majoritate, pentru ca asta e tendinta, de a te compara cu cei mai multi, crezand ca la ei e normalitatea.
@Alex’andra: Mi-as dori tare mult asta, draga mea, dar vezi tu, vine Koodoo, spre exemplu, si-mi invineteste ochii si mai vin si eu si mi-l invinetesc si pe celalalt.