Zilele trecute multi blogeri (dintr-astia micuti, ca min’) se plangeau de lipsa de inspiratie. Zilele astea isi cauta inspiratia undeva pe malurile marii, printre scoici si nisip.
Nimeni nu isi abandoneaza insa blogul. Pentru ca, daca pentru tine blogul inseamna parte din sufletul tau, esti incapabil sa il distrugi. Mai ales daca el e acea hartie virtuala care suporta orice: vise, sperante, dezamagiri, despartiri.
Am scris pentru ca mi-a facut bine mie sa scriu. Pentru ca pe blogul asta ma simt EU. Si atat.
Am ajuns ca pe parcurs sa nu imi mai pese daca reusesti sa ma vezi si altfel. Daca la inceput, eram entuziasmata in incercarea de a gasi subiecte bune de scris si eram nerabdatoare sa vad amaratele alea de cifre din trafic, acum am ajuns la stadiul in care cifrele nu mai valoreaza nimic pentru mine. Nu ele imi dau certitudinea ca sunt citita de oameni buni, frumosi, curati, nu ele ma asigura ca exista cineva care sa-mi inteleaga perfect frustrarile.
Urasc intrebarea « De ce nu mai scrii ? ». Nu scriu pentru ca n-am inspiratie, nu scriu pentru ca nu am timp, nu am chef, nu am dispozitia necesara. Nu scriu pentru ca n-am nimic bun de zis.
Acestea fiind spuse, imi iau ramas bun de la voi. Nu e un adio. E un simplu ramas bun. Ramane sa ne vedem/ auzim/ citim ceva mai incolo. Cand moleseala verii, lenea si lipsa inspiratiei ne vor parasi pe toti. Cand voi fi terminat de adunat 352 de ore de somn. Cand imi voi rezolva problemele si voi putea zburda c-un zambet larg pe fata. Cand o sa ma satur de vantul ce-mi bate prin plete. Cand sufletul nu ma va mai durea de la supradoza de lacrimi.
P.S. 1 : Pentru cei gen Invatatorul sau Koodooletz, care-mi dadeau un cot in stomac de fiecare data cand luam o pauza din postat : ia poftiti, domniile voastre, de serviti articolele mele de suflet :
Sunt defecta intr-o lume imperfecta, dar tu iubeste-ma asa cum sunt.
Mi-e dor. Si doare.
I’m everything I am Because you loved me.
Cenusareasa, caut Fat Frumos. Part II.
Pitzipoanca parazit
Lasilor.
Femei. Materialiste.
Nu te mai minti.
Ma sting.
P.S. 2: Voi fi zgarcita cu raspunsurile la comentariile voastre. Voi fi zgarcita cu postarea de articole, desi voi continua sa scriu. In drafts.
P.S. 3 : Nu am uitat de liga noastra. Poate m-a mahnit putin dezinteresul. Asta nu inseamna ca o lasam balta. Nicidecum. Poate imi va veni inspiratia pentru numele grupului. Poate cu putin ajutor :
P.S.4: Un mic bonus, un clip pe care l-a publicat si Koodoo, pe care nu pot sa nu il public si eu:
Blogu' lu' Pompi 
si eu am simtit nevoia de o pauza si am luat-o…iar acum parca as vrea din nou una, insa ma tem sa nu fie definitiva 😦
intre timp, ma apuc de citit articolele recomandate 😀
Irina, eu nu aveam nevoie de o pauza. Nu mi-o doresc. Sunt oarecum obligata de imprejurari.
Deci, ca sa fie clar, eu nu-s adeptul violentei domestice. Deci nu iti dau coturi in stomac. Sunt un personaj finuts, asa ca am sa iti dau o lotiune de protectie solara. Have fun.
Sincer, te inteleg, empatizez cu tine. Nici eu nu mai pot sa scriu si sunt cativa care ma tot bat la cap, de fapt ma chiar exaspereaza: „iar ai scris un post depresiv”, „iar esti lacrimogena”, „scrie ceva amuzant, hai ca poti”, dar pur si simplu nu mai pot, si nu e ca n-as avea inspiratie, ca nici inainte nu prea aveam, doar ca nu am dispozitia necesara sa fiu ironica/autoironica. Si ma gandeam si eu la o pauza, dar cred ca oricum faptul ca postez mai rar e cam acelasi lucru.
Mult succes la „remodelarea sufleteasca”, la somn [care si mie cred ca imi lipseste, si sa saruti marea din partea mea [daca o vezi].
… si te asteptam sa vii cu inspiratia. Atunci cand vei simti tu. 🙂
Hehe…si eu am lipsit ceva timp,si mi-a prins bine mini-vacanta!Sper sa fii ok si sa te intorci numai atunci cand iti e dor de noi si de blog…si de tot…ai grija de tine! 😛
Vorbeam zilele astea cu fishuc si zicea: scrie fetitza pe blog. „Ce sa scriu?”
Uneori as scrie pagini intregi. Ma opresc la gandul ca nu intereseaza pe nimeni.
Le pastrez si eu in drafts…
Ramas bun? iote la ea, ramas bun… ma sperii, si asa-s cica mos, vrei sa am probleme cu inima? „Ramas bun-ul” asta e mai mult un „Bi raight back bă”
Acum lasand gluma, vacanta placuta:)
stai linistita ca aici ramanem , cand simti ca ai chef te asteptam 🙂 😉
in general intrebarile care incep prin „De ce?” irita. uneori, toti luam cate o pauza pentru a reveni. 🙂
Pauza!Pauza!Pauzaaaaaaaaaaaaaaaaa………… Vreau la mare, la munte, in Delta , la greci, la bulgari, in Alpi.. vreau peste tot. O pauza daca as reusi sa am…
tot aici ne vei gasi 😉
Pingback: Rezumat « Bogdanic’s Notes & Opinions
De azi inainte adresa de web a blogului meu este:
http://rontziki.blogspot.com/
Am rugamintea sa o inserati pe aceasta in blogroll, cu promisiunea ca nu se va mai schimba 🙂 …iar, daca uitati sa faceti asta, nu e nici o problema pentru ca, la o simpla cautare google dupa “rontziki”, dati direct de blogul meu 🙂
Last Post
“Rebranding :))
08 august 2009
Uite-asa, am avut niste revelatii si am simtit nevoia unui rebranding 🙂 …”
Cand ai de gand sa revii? 😦