Imi pare rau sa vorbesc astazi… despre regrete.
Fie ca e vorba de regretul provocat de faptul ca nu ne-am urmat un vis, ca ne-am jignit partenera, ca ne-am certat cu mama, ca am uitat de ziua celui mai bun prieten, ca am pierdut bani, ca am inselat, ca am mintit, ca nu ne-am bucurat de ceea ce ni s-a oferit, ca nu am apreciat, ca am desconsiderat, ca nu am dat importanta, ca ne-am prefacut a fi imuni, ca nu am aratat ce trebuie sa aratam, toate, absolut toate sunt lucruri care dor. Desi suntem (perfect) constienti in momentul in care le savarsim, urmeaza profundul regret, urmeaza acel « As da timpul inapoi. », urmeaza acel « As vrea sa fie totul altfel. », urmeaza acel « Si nu mai pot face nimic. »
Si e drept ca deseori nici nu incercam sa remediem situatia pentru ca pornim din punctul mort « Oricum nu s-ar schimba nimic. » Si poate deseori asa e. Nu discreditez lasitatea aici, nu incurajez remedierea. Consider insa ca in momentul ala, ar trebui sa gandim de doua ori. Patru. O data cu inima, o data cu creierul. Si repeat. Probabil o vom da oricum in bara. Dar regretul, alaturi de dragoste, minciuna, ura, dezamagire, lacrimi, zambete, priviri, strangeri de mana, inseamna, probabil, viata.
E groaznic sa fii rapus de boli incurabile. Insa e cumplit sa fii rapus de suflet.
*
“Nu eşti aici ca să alegi. Asta ai făcut-o deja. Eşti aici ca să înţelegi ceea ce ai ales.” (Personajul “Oracolul” în “The Matrix Reloaded”, replica gasita aici.)
Blogu' lu' Pompi 
Intr-adevar… toate alcatuiesc o viata.
Este o vorba, „Sa nu regreti ceea ce ai facut, ci ceea ce nu ai facut.”
Pentru ceea ce am facut, se aplica regula « Oricum nu s-ar schimba nimic. » . Si aici nu trebuie regrete; in cazul a ceea ce am facut deja trebuie sa existe o continuare si o asumare a responsabilitatilor; poate ca vom gresi, dar asta nu inseamna ca greselile nu aduc si lucruri bune… sau daca nu greselile, atunci tot ce facem ca sa le indreptam. Pentru ca regretele trebuiesc inlocuite cu noi actiuni care sa le indrepte pe celelalte.
Nu v-ati gandit niciodata ca pretul bucuriei este durerea ,ca marile bucurii sunt dureri transfigurate ?
Invatatorule, un prieten imi spunea ca…pentru fiecare clipa de fericire ai un pret de platit. Insa partea cu durerile transfigurate nu cred ca am inteles-o, insa.