Am citit aici despre un mic experiment facut de hime. Se publica 3 anunturi de munca. Unul pus de o tipa superba, unul de o tipa normala, unul de un barbat. Preiau rezultatul de la hime : « Tipa care arata bine […] a primit emailuri si pt functii importante chiar daca nu se mentiona nimic despre studii efectuate in anunt. Tipa normala a primit cateva emailuri pt spalator de vase in pizzerie si pt curatenie la ore. Tipul inca nu a primit nici-un email.» . Escu scria tot acolo, intr-un comentariu, « Sexul vinde. » Asta o stim cu totii. Ne-am obisnuit cu ideea. Cei nedotati s-au resemnat deja.
Sustineam si aici cu tarie ca …ori arati, ori nu prea existi.
Chestia asta insa ni se trage de la fotomodelele care defileaza pe podium, actritele de la Hollywood, prezentatoarele TV, femeile de pe copertile revistelor. Sa duc o campanie in care sa „lupt” pentru lucruri ca naturaletea femeii, frumusetea existenta in orice om s.a. e mai mult decat inutil.
Insa nu mi se pare just ca tu, cel care vrei sa imi fii iubit, tu, cel care imi esti coleg, tu, cel care ma vezi in club sa ai pretentia de la mine sa arat ca scoasa de pe coperta.
Asa cum un profesor de limba romana trebuie sa stie ce presupune sa faci analiza morfologica si sintactia a unui anumit cuvant, ce e ala complement circumstantial de scop, care sunt caracteristicile genului epic, cine a fost Stefan Gheorghidiu, asa si un fotomodel, o actrita si o prezentatoare trebuie sa arate bine.
Un fotomodel trebuie sa se incadreze in anumite dimensiuni, sa nu se impiedice pe podium, sa poarte hainele cu personalitate s.a. . O actrita trebuie sa isi spuna replicile astfel incat sa nu para a fi sec spuse, trebuie sa intre in pielea personajului si sa creeze unul cat mai veridic s.a. . O prezentatoare trebuie sa aiba carisma, logoree, cunostinte in anumite domenii (sport, istorie, monden, dupa caz). A arata bine e una din atributiile lor, una din sarcinile lor de serviciu.
Eu nu sunt prezentator, nu sunt actrita, nu sunt fotomodel. Eu nu vand sex. Nici nu vreau. Nu cer sa fiu apreciata pentru ca am fund mare. Nu cer sa fiu apreciata pentru ca stiu care e valoarea lui PI. Nici macar vechea placa «Vreau sa fiu apreciata la adevarata mea valoare. » Vreau sa nu-mi pretindeti sa vand sex. Nu o voi face niciodata. Asta nu sunt eu. Eu sunt fata cu solduri mari, nu anorexica Tori Spelling. Eu sunt fata cu sani mici, nu dotata Scarlett Johansson.
Ma vrei, orgasmeaza-ma ; nu, du-te dracu’.
L.E.: Am citit la The Wolfman doua randulete pe care doresc sa le transcriu:
„Din pacate frumosul e un lucru subiectiv.
Iar lumea foloseste tot mai des ochelari de cal…”.
Blogu' lu' Pompi 
Mi-a plăcut articolul ! Felicitari ! Nu-mi rămâne nimic de zis deja ai spus tu totul !
Multumesc, hime. Multumesc.
Depinde de domeniu. Sunt locuri in care chiar trebuie oameni competenti, si nu prea conteaza cand arata.
Dar de multe ori, daca vine un om foarte competent si mai nearatos si unl aratos, dar niste competente mai reduse (nu cu mult) il aleg pe cel aratos.
E o conceptie ca vrem sa fim aproape de oameni placuti vederii. La gradinita la joaca alegem copiii frumos; la scoala vrem sa stam in banca cu un coleg/o colega care e draguta; partenerul trebuie sa ne atraga si vizual; in mijloacele de transport in comun daca sunt doua locuri libere, o sa il alegem pe cel de langa persoana mai aratoasa.
Ne atrage vizual frumusetea, avem in subconstient ca oamenii frumosi au ceva mai bun.
Fotomodele sunt un rezultat al acestei conceptii.
Fotomodele erau odinioara femei normale, cu ceva forme. La un moment dat a aparut un manechin extraordinar de slab, lumea l-a placut si cautat si restul e istorie.
Nu ele sunt de vina; sunt cei care le considera modele. Ele sunt femei slabe si fara forme ca sa nu strice rochiile.
Pe coperte sunt femei normale, dar date cu kilograme de machiaj, vopsite, pielea lor e superba ca e data cu spray-uri de piele sa straluceasca si sa arate uniform colorata… iar cand stai toata ziua si nu faci nimic inafara de intretinerea corpului, e normal sa arati perfect.
Pana la urma orice femeie care se aranjeaza suficient de mult si suficient de bine poate arat superb… sub o tona de machiaj si produse cosmetice… chiar si una hidoasa, nu doar cele normale.
Foarte bine ca nu vinzi sex. 🙂
Ai dreptate, m-a pus pe ganduri comentariul tau. Pentru ca ok, la 15 ani deja suntem influentati de tv, reviste, chestii si poate si de asta dorim frumusete. Si ma intrebam de ce la gradinita, cand teoretic nu suntem influentati de mai nimic, alegem tot copiii frumosi. Probabil pentru ca, asa cum spui tu, „Ne atrage vizual frumusetea, avem in subconstient ca oamenii frumosi au ceva mai bun.” Dar subconstientul nostru deseori se inseala amarnic.
Cand suntem mici…
Poate ca ne influentam totusi din povesti… dar si povestile astea. In ele toate personajele bune sunt frumoase. Saraca fata aia, desi e batuta, desi munceste toata ziua, se lupta cu mari chinuri… sunt reginele ale frumusetii. Nu le urastesc munca, grijile, nevoile cum se intampla in realitate. Si personajele rele sunt hidoase oricat s-ar ingriji; sau macar nu la fel de frumoase ca alea bune.
E ceva undeva care ne determina sa credem persoanele frumoase mai bune, mai sociabile, mai prietenoase decat cele care arata normal sau urat.
Nu ma gandisem la influenta povestilor. Desteapta esti, ptiu, ptiu, sa nu te deochi:))
Dar vine totusi Cenusareasa care era urat imbracata si mudara. Si totusi era personaj pozitiv. Vine Harap Alb care era imbracat ca o sluga. Si era totusi un om bun.
Dar ai dreptate, sigur povestile influenteaza din punctul asta de vedere. Si papusile Barbie si alte maimutoaie frumoase de prin cartile de colorat si de prin desenele animate.
Cenusareasa si Harap Alb erau in carpe si tot frumosi erau. Nu erau aranjati, erau murdari de la treaba si tot frumosi erau…
Frumusetea nu are treaba cu ce esti imbracat… totusi, aia care au scris basme nu sunt chiar atat de superficiali sa judece oamenii dupa haine. :))
True, am gresit eu. De fapt ma gandeam la chestia asta, ca sub hainele murdare se ascundea un om frumos.
Totusi, nu mai traim pe vremea cand se scriau basmele. Din pacate…
Am gasit asta la The Wolfman, e tare frumoasa si ultimele doua versuri sunt pe aceasi lungime de unda cu postul meu:
“Toti sintem.
Grasi.
Batrini.
Nervosi.
Stresati.
Enervanti.
Bagaciosi.
Dizgratiosi.
Sau.
Cum sintem.
Dar ne uneste un lucru.
Fiecare…
Dar absolut fiecare, avem ceva frumos in noi.
Din pacate frumosul e un lucru subiectiv.
Iar lumea foloseste tot mai des ochelari de cal…”
cum a zis si Hime mai sus: desi e un post lung, mi-a curs ochii pe el 🙂
Stiam o expresie:”Sunt desteapta, barbatii intorc privirea dupa capul meu, nu dupa fundul meu”
Faina expresie:)) O sa o memorez:))
…frumos e prea putn spus
Pingback: Flori, fete sau baieti… « Hubba Bubba's Blog