Nu ma pot abtine sa nu comentez, desi se presupunea ca-s in concediu de toceala.
Am 19 ani. Auch, mi-a scapat informatia care nu trebuia sa scape. Acum ca ati aflat cati ani am, dati fuguta-n alta parte si-ascultati elucubratiile cuiva mai matur.
Si se face ca anul asta implinesc mirifica varsta de douaj’ de ani. Si pe langa faptul ca io gandesc si ma port si arat de 15 ani (cu exceptia faptului ca copchilele de 15 ani n-au curu’ asa mare) intervine o alta problema, existentiala, de altfel. Ma sperie prefixu’ asta nenorocit, nu pentru ca simt ca imbatranesc, pentru ca eu tot undeva prin perioada pubertatii am ramas (atat fizic, cat si psihic, comportamental si mental). Ma sperie pentru ca parca vrea de la mine sa fiu mai serioasa, mai responsabila. Ma sperie pentru ca vine si-mi spune sa nu ma mai joc cu puta-n nisip, sa-mi dau jucariile celor nevoiasi si sa ma apuc de lucruri serioase si cu adevarat importante. Ma sperie pentru ca vine si ma trage de maneca si-mi spune sa fiu matura. Asta in conditiile in care de la 13 ani lupt pentru dreptul meu de a fi mai copilaroasa decat prevede legea.
M-am intalnit azi in lift cu un pustiulica de 15 ani. Maxim 17. Si mi-a deschis usa (copil educat, ce-i drept) ca unei tanti, mi-a zis « Buna ziua » sau « La revedere », n-are conteaza, e tot atat ca si cum mi-ar fi zis acest nenorocit « tanti ». Toate astea in conditiile in care eu am un metru si-un zambet. Si o fata de copil inocent (batting eyelashes). Si-atunci am devenit frustrata, plina de ura fata de prefixul « 2 -». Nu mi-l doresc. Imi fura din inocenta (radeti, radeti, fiinte uracioase ce sunteti!). Simt ca nu mai am voie sa ma prostesc. Vad cum se uita colegii aiurea-n tramvai la mine cand ma stramb la profa de conta, de parca as fi venita de pe o alta planeta. Ma inghiontesc colegele cand palavragesc cu tuta mea in timpul cursurilor atat-de-extrem-de-neinteresante. Simt ca nici sa ma distrez parca nu mai am voie asa cum as fi avut la 17, insa n-am apucat sa o fac. In cele doua sau trei zile din an cand arat bine aud claxoanele taximetristilor de 30 de ani, nu fluieraturile baietilor de 18 ani. Si atunci ma simt cu adevarat expirata. Si-mi vreau anii inapoi.
Si-apoi vin si regretele. Regret ca nu m-am distrat la 17 ani ca la 17 ani. Cred ca sunt incredibile betiile de la 17 ani. Regret ca nu m-am indragostit la 17 ani ca la 17 ani. Cred ca e de poveste iubirea pe care-o traiesti la 17 ani. Pentru ca in mod clar intr-un fel iubesti la 17 ani si in cu totul alt fel la 27. Si timpul nu-l pot da inapoi.
Si nu ma pot bucura nici de varsta de 20 de ani atata timp cat nu o vreau. Pentru ca simt ca ma sufoca, imi suprima libertatea de a fi eu, copilul nebun si naiv care vrea sa danseze pe strada fara sa fie privit ciudat, care vrea sa se strambe la profi exact asa ca-n clasa-ntai, care vrea sa puna piedica colegului dragut din clasa vecina, care vrea sa simta emotia primului sarut cu el si fluturasi in stomac exact asa cum a simtit si in urma cu 5 ani, cand era chiar si-n acte…un copil.
Blogu' lu' Pompi 
‘Ce te surprinde cel mai mult la oameni? -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; cã îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait”
Multumesc, Zsx, „Interviu cu Dumnezeu”- Octavian Paler. Cat de frumos, cat de adevarat.
Eu sunt ‘tanti’ si ‘saru’mana’… iar in acelasi timp sunt pentru aia de la gaz ‘nu e cineva mai mare pe acasa?’.
Asta e… copiii vecinilor sunt respectuosi chiar daca stiu ca esti cu 2,3,5 ani mai mare…
Si eu am avut ‘criza’ asta de imbatranire in prag de 20 de ani… ma simteam inca un copil, ma intrebam unde s-a dus timpul. Si a trecut… pot sa fiu un copil si la 20, si la 80 de ani daca stiu cum. Si daca nu m-am bucurat de varstele trecute, ma pot bucura de cele ce urmeaza. Macar asta am invatat… De ce sa stam sa regretam trecutul cand ne putem face un prezent frumos cu energia aia?
DianaEmma, ce mi-a placut prima fraza:))
Cat despre regrete…ai perfecta dreptate dar…asta-s io.
io zic asa. sari, fa ce iti trece prin cap, urla, iesi in strada si tipa : Am 20 de ani… uratilor sunt cea mai tare. Stii melodia aia:
„tanar vreau din nou sa fiu”? bucurate de ce ai…e cea mai frumoasa varsta posibila si daca nu o faci, vezi ca te pun sa faci schimb cu mine si dupa aia sa imi zici cum e. Doamne..ce n-as vrea eu sa mai am 20 de ani…offffffff
P.S: nu vrei sa facem schimb?:D
Sufletica, daca ai 17 ani, ceea ce nu prea cred, facem schimb, daca nu, nu-mi tre’ batranetile tale:))
varsta e doar un numar. nu trebuie sa te iei dupa ea. simte/traieste si mergi inainte.
tu comporta-te cum simti.nu conteaza anii.sunt doar o cifra 🙂
poti fi matura si in acelasi timp copil.sa fii tot timpul matur[serios] imi pare prea plictisitor.
Escu, Maya, degeaba ma comport eu cum vreau si cum simt daca vin altii si ma trag de manecutza si-mi zic „hei, tanti, tre’ sa fii mai responsabila.” Sa fii matur e plictisitor? Sa fii matur mereu, mereu, e sinucidere curata, Maya:))
Ei si ce-ti pasa tie de ce zic altii?
Ce daca ti-ar spune „tanti”?
Te simti o „tanti”? Nu.
Nu lasa copilul din tine sa moara doar pentru ca faci 20 de ani!
E minunat sa simti ca inca esti copil.
Ce conteaza ce asteapta altii de la tine?
Conteaza ce vrei tu.
sa vezi cum o sa fie cand o sa auzi cuvantul „duduie”. Io l-am auzit prima oara pe la 20 de ani 😀 din gura celei ce avea sa imi fie soacra :))
Cred ca mi-a zis bunica mea „duduie” sau mama, cand le-am enervat:))
Ha! Din punctul de vedere al barbatilor. Cea mai nasoala zi din viata:
– daca esti tata de fata: fiica-ta vine acasa cu unu’ plin de cosuri si ti-l prezinta soptitndu-ti „Seamana cu tine, tata!”
– daca esti tata de baiat: fiu-tu vine acasa cu o fata care ti-ar fi placut si tie…
Bogdanic, esti putin cam offtopic asa, dar pen’ca e a doua oara pe ziua de azi cand ma faci sa rad te accept cu tot cu defectele tale:))
Bine-ai venit, te mai astept!
Mandra fata, in randurile tale m-am recunoscut pe mine cand treceam prin aceeasi criza a varstei. 😆
Se vede ca esti scorpie… de multe ori si acum ma comport ca la 16 ani, desi am cu 10 mai mult, ba, mai mult, anul asta fac 27, deci nu-mi aduce aminte, nu recunosc nimic.
Daca e sa-mi vreau niste ani inapoi, sunt anii din generala plus anii de facultate, liceul n-a fost o perioada extraordinara, desi a avut partile lui bune.
Esti mica, enjoy! 🙂
zic si eu cum zice Escu…varsta e doar un numar.Nu trebuie sa te afecteze cu nimic.Si eu fac 20 anul asta,dar am uitat lucrurl asta de 3 ori si am zis ca fac 19 😳 Ce sa facem,timpul trece,si nu tre sa te intereseze privirile altora sau nu.Mie imi placi asa 😛 Imaturo :))
Ce doream sa sugerez este ca toata lumea trece prin crize de genul asta, indiferent de varsta sau sex. Un gest aparent neinsemnat poate declansa intr-o femeie sau intr-un barbat reactii de regret la trecerea timpului. Cand mi-a zis prima data un copil „saru’mana!” imi venea sa-i dau un bombeu…
Sometimeiwasachild, si eu ma plac (cateodata) asa copil cum sunt dar… nu toti sunt ca mine:p
Bogdanic, saru’ mana [:))], inteleg, inteleg;;)
Pingback: O leapsa de la Aimee | eTreaba
hehehe si cati de „tanti” o sa primesti de-acum inainte….asta e..
Eu sper ca cel putin pana la 35 de ani nu prea multi:D
Nu-ti dori mai multi decat ai. Bucura-te de fiecare, ca nu e decat unul si trece..cand vei trece de faza asta, te vei gandi cu drag la ce bine era cand aveai 20. Tindem sa vrem mai mereu ceea ce nu avem. Un lucru e clar: fiecare varsta isi are farmecul ei si trebuie traita din plin..mai aiurea e cu batranetea, dar na, nu ne gandim caci mai e muuuult pana acolo 🙂
Deci „se presupunea ca esti in concediu de toceala”, nu? 😛
Aimee, stiu ca ai dreptate dar eu regret niste anumiti ani. Ani de care nu m-am bucurat, ani care nu se mai intorc. Si nu ma pot bucura de acesti „20 de ani” nu pentru ca sunt prinsa in trecut, ci pentru ca varsta asta nu imi ofera ce speram eu si ce se zvonea in targ ca ar oferi.
Si da, sunt in concediu de toceala, maine am un colocviu si ca o eleva silitoare ce sunt ma apuc si eu cu cateva ore inainte sa invat:d Mai bine m-as uita la telenovele, pacat ca nu (mai) am rabdare. [colocviu il am la spaniola, deci intelegi:p]
Aha, aha, deci e studiu educativ. Yo comprendo 😉 Succes, desi stiu ca vei fata fara probleme.
In ce priveste anii trecuti, asta e, cum spui..insa cei de acum – ai puterea sa ii schimbi tu, sa ii faci mai buni, mai frumosi. Nu astepta sa-ti ofere ei marea cu sarea, caci ei iti dau ceea ce le oferi tu..
Pff, sa dea Domnu’ sa am bafta maine. Ai dreptate, probabil ar trebui sa ma preocupe modalitatile de a face mai frumosi acesti ani decat de a-i ponegri.
..desi stiu ca vei face fata * – am mancat un cuvintel acolo.
Observ ca iar trebuie aprobat comentariul meu..si nu cred ca am gresit adresa sau ceva pe-acolo..hmm..ciudat..
O sa fie bine, vei vedea 😉
Da, incearca asa si vei avea mai multe satisfactii. Noi suntem cei care ne facem viata mai frumoasa sau mai putin frumoasa prin felul in care o privim, o traim, prin alegerile luate, prin oamenii pe care ii avem alaturi etc. Sunt multi factori, insa de noi depind multe pana la urma.
Fa tot ceea ce faci cu placere, fara regrete.
Tre’ sa fie bine! 😀
Comentariul trebuie aprobat de manutzele mele:)) Asta ca sa impiedic oamenii „binevoitori” sa „binevoiasca” sa ma „binedispuna” cu „binevoitoarele” lor comentarii:))
paradoxul tuturor.
sunt copil si vreau sa fiu mare
sunt mare. ce fain era cand eram copil :-<
cu toti am trecut prin asta
Bine-ai venit, Tibanu. Clar, clar. Da’ ce sa-i facem? Ne acceptam asa cum suntem:D
Deie Domnul la toata lumea minte… Dar din pacate multi au adeverinta… Bine te-am gasit.
Pingback: Lasilor. « Hubba Bubba's Blog
No iote ca n-am vazut postul asta…Chior mai is.
Cum bine se stie, fiecare vede ce-l intereseaza, eu unu vazut colo ca vrei fluierata de tipi de 18 ani. Noh, eo am 18 ani :))
Acum sa ma plang si eu ca o minora (ah ce-mi place sa vorbesc de minori de cand eu facusi 18 ani), deci o minora de vreo 16 ani imi zice „mos”. Euuu mos?
Pingback: I NEED to grow up. « Hubba Bubba's Blog