Cenusareasa, caut Fat Frumos.

Inca de la inceput tin sa va avertizez ca articolul se voia a fi (adicatelea aveam neste idei pe care nu le-am pus in practica) pe atat de gresit pe cat este si titlul. Cenusareasa avea un print, nu un Fat Frumos, iar  Fat Frumos avea o Ileana Cosanzeana, nu o Cenusareasa. Poate pentru ca am citit prea multe basme cand eram mica, poate pentru ca m-am uitat la prea multe telenovele in pubertate, poate pentru ca m-am uitat la prea multe filme cu happy end in adolescenta ma incapatanam/ incapatanez sa cred ca orice Romeo are Julieta lui si ca orice Cenusareasa are un print pus deoparte care ca veni sa o salveze si sa o transforme in printesa lui. Si totusi…

Despre iubire…vorbit-au poetii, cantat-au muzicienii, grait-au actorii, simtit-o-au muritorii de rand. E iubirea cel mai inaltator lucru? Suna intr-adevar siropos dar poate chiar o fi…Eu… eu nu stiu, eu nu vad, eu nu simt… Cred insa ca in sufletul oricarei persoane, fie ea cat de dura, exista speranta ca intr-o zi isi va intalni acel… suflet-pereche. Nu stiu cat de complicati sau cat de ne-complicati sunt barbatii atunci cand vine vorba despre lucrurile pe care si le doresc de la femeia cu care isi vor imparti restul zilelor (sau macar o parte din acest rest al zilelelor), insa cu siguranta femeile au un fel de sablon al barbatului perfect : sa fie inalt, sa fie bine-facut, sa aiba ochii cacanii in dungi, sa aiba parul negru ca abanosul (abanosul e negru ?), sa aiba una-doua-trei facultati, sa provina dintr-o familie cu sange albastru sau  daca nu, macar sa fie fotbalist si sa-l cheme Mutu. Insa toate aceste cerinte care se vor a fi bifate pentru a merge mai departe dispar, se risipesc in momentul in care te indragostesti de cineva si incepi sa il iubesti pentru ceea ce e, incepi sa il iubesti inclusiv pentru ca uita mereu capacul de la toaleta ridicat, incepi sa il iubesti chiar daca are nevoie de trei zile sa duca gunoiul, incepi sa il iubesti chiar daca vine seara acasa tarziu de la meciurile de fotbal, incepi sa il iubesti chiar daca… are defecte. El te accepta pe tine cu cele 7 kilograme in plus, te accepta cu toanele tale, te accepta cu tot cu zilele alea din luna, te accepta desi il cicalesti, singura problema ar fi ca el nu intelege ca faci asta pentru ca esti geloasa si posesiva doar pen’ca il iubesti al dracu’ de mult.

In cadrul seminarului de Pedagogie doamna profesoara Dana Popa ne-a prezentat un slide legat de…povestea unei „bucatele-lipsa”. Va invit sa urmariti povestea si de abia apoi sa cititi randurile de mai jos.

Majoritatea femeilor nemaritate care se apropie cu pasi repezi de varsta de 30 ani (dar nu numai) incep sa strabata galaxia in lung si-n lat in cautarea LUI. Doar ca dragostea nu vine atunci cand tu pocnesti din degete. Dragostea nu vine atunci cand ai tu cel mai mult nevoie de cineva alaturi de tine. Dragostea nu vine atunci cand ai tu chef de-ndragosteala. Stiu ca-i ciudat, si mie-mi e greu sa-nteleg, dar cica asa ar cam fi. Insa continuam sa cautam, sa ne dorim, sa visam. Ne vedem ca fiind o…bucatica lipsa a cuiva, ne vedem ca fiind o parte dintr-un intreg si asteptam cealalta parte care sa ne ajute sa completam intregul. Ca si bucatica-lipsa din slide, cautam , incercam, ne infrumusetam in speranta de a atrage, ne implicam in relatii pe care ajungem sa le regretam mai tarziu, sarutam multi broscoi doar-doar o aparea Prince Charming al nost’.

Nu toti avem insa norocul ca in viata noastra sa apara un BIG O (doamnelor, nu ma refer le ACEL Big O, ci la Big O-ul din slide) care sa ne traga de manecuta si sa ne spuna ca noi nu trebuie sa fim completarea altcuiva. Avand vointa, putem schimba orice, chiar si ideile noastre preconcepute, fie ele despre viata, iubire, oameni sau chiar despre noi.

Putem fi noi insine un intreg caruia sa nu ii lipseasca ceva anume, care sa nu caute in viata pe cineva care sau pe care sa il completeze. Putem gasi pe cineva asemeni noua sau total opus cu care sa reusim insa sa convietuim si sa avem o relatie frumoasa. Fiti voi un tot unitar si cautati pe cineva care fie si el la randu-i un intreg si care sa va stea alaturi.

Toate astea cu riscul de a fi dezamagiti. Pentru ca pare-se ca dragostea nu e ca in basme sau ca in telenovele, in dragoste exista riscul sa fii dezamagit, sa suferi, sa versi lacrimi, sa te doara. Exista riscul ca celalalt  sa te insele, sa te paraseasca, sa isi doreasca altceva, sa isi schimbe sentimentele. Dar zis-au cei ce-au iubit ca indiferent de pretul pe care trebuie sa il platesti pentru ca ai avut dreptul la fericire, iubirea merita totul.

{Later edit: Haaa, nu sunt singura cu Feti Frumosi in tartacutza. Recomand „As vrea si eu un Fat Frumos pe care sa-l iubesc”, articol de pe defete.wordpress.com}