Am deschis in acest post un subiect pe care am promis ca il voi avea ca tema a unui articol: Operatiile estetice- pro sau contra? Spuneam in respectivul articol urmatoarele: Pai cred ca in primul rand trebuie sa spun ca mi-as face si eu cam 3 operatii asa pe numarate. Deci nu sunt contra. Sunt contra operatiilor gen Michael Jackson. Contra operatiilor facute pitzipoancelor in cautare de senzatii tari. Adica? Adicatelea daca tu esti o parasuta care si-a injectat botox de 5 ori pana acum, ti-ai facut marire de sani, ti-ai facut operatie de „retusare” a lor, apoi iar marire, ti-ai tras o augmentare a feselor, ti-ai mai tras si o liposuctie si doua rinoplastii si poa’ si o otoplastie si o blefaroplastie si o remodelare a barbiei, atunci da, ai probleme. Grave. Trateaza-ti mai intai interiorul si apuca-te de abia apoi si de exterior. Poate nu o sa mai fie nevoie.
E clar ca traim intr-o lume in care aspectul fizic nu doar ca e mai important (probabil nu pentru toti, dar in orice caz pentru marea majoritate) decat orice alta trasatura morala, ci reprezinta, daca vreti, un fel de semafor al unei cai ferate. Daca ai un aspect fizic placut catre mai mult decat placut, atunci semaforul tau se face verde si poti trece de bariera; daca aspectul tau nu neaparat ca e neingrijit sau lasa de dorit, dar NU atrage, atunci semaforul tau ramane rosu; te uiti la trenuri cum trec prin fata ta, nu poti nici sa urci in ele, nici sa treci de bariera pentru a te putea intalni cu „masinile” de dincolo de bariera. Ok, probabil comparatia mea sau ma rog, metaforele mele lasa de dorit, dar sunt sigura ca ati inteles ideea.
Faptul ca atunci cand deschidem televizorul vedem cel mai adesea doar femei frumoase, atragatoare, cu o silueta de invidiat ca fiind prezentatoare de emisiuni, de stiri sportive sau de meteo asta e de inteles. Le numim „strategii de marketing”, poate, pentru ca in mod clar daca ar fi prezentat Susan Boyle (o femeie, care -desi e extrem de talentata- nu aduce a Simona Patruleasca si nici a Daniela Crudu) stirile sportive sau meteo, nu s-ar inregistra acelasi numar de telespectatori. Asa cum o anumita suma de bani aduce un film cu Angelina Jolie si o alta suma aduce un film cu America Ferrera. Frumusetea vinde, fie ca vinde pe ecran, in reviste, in concerte, fie ca vine ca o completare sau in lipsa talentului. Oare Celine Dion ar fi avut un succes mai mare daca ar fi fost mai frumoasa? Oare Andreea Banica ar fi avut acelasi succes daca ar fi fost mai putin frumoasa? Oare Luminita Anghel, o femeie care este si talentata si frumoasa, ar fi avut mai mult succes daca si-ar fi „exploatat” frumusetea mai mult? …
Insa… cum e in afara lumii vedetelor? Cum e in lumea noastra? In lumea noastra a oamenilor relativ ne-complicati (ca sa nu spun „simpli”), nu in lumea pitzipoancelor de Bamboo? Cat de mult conteaza aspectul fizic? Eu cred ca aproape tot atat de mult. Un decolteu generos, un fund apetisant, un chip frumos deschid usi. Aproape orice fel de usi.
Un barbat nu vede prima oara la tine ca femeie cat esti de inteligenta, cati poti fi de iubitoare, cat poti fi de puternica. Un barbat vede trupul tau mai intai. In functie de el, va merge sau nu mai departe, indiferent ce vrea „departe” sa insemne. Cunosc oameni care pot sa aprecieze caracterul, personalitatea, sufletul unei femei, dincolo de „ambalaj”. Insa deseori ambalajul e cel care vinde marfa; si atunci cum sa nu investesti tu ca producator intr-un ambalaj frumos? Daca aspectul fizic are o atat de mare insemnatate, cum sa nu iti faci tu o operatie estetica sa iti corectezi nasul carn, daca ai posibilitatea?
Daca in lumea asta, daca nu ai un trup si un chip frumos e mult mai dificil sa reusesti sa iti deschizi usile, de ce sa nu recurgem la n metode de a arata mai bine, fie ca e vorba de un simplu fond de ten sau de o operatie estetica?
Discutia ar putea continua; putem vorbi de cat de mult sunt modificate pozele vedetelor pentru a fi puse pe copertele revistelor si pentru a arata intruchiparea perfectiunii; putem vorbi despre diete si metode de infrumusetare care ne ajuta sau nu; putem vorbi despre cat de putini/ multi barbati exista care te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru cum/ ceea ce arati. Putem vorbi despre cat de multe femei frumoase au un interior mizerabil; putem vorbi despre cat de multe femei urate au un suflet de aur. Putem nega faptul ca pe noi ne-ar interesa fizicul, putem sustine sus si tare cat de mult apreciem noi omul, pe interior. Nu facem altceva decat sa ne mintim. Pentru ca „regula frumusetii” nu se va schimba, din contra, se va inaspri. Pentru ca un post de secretara nu il vei lua tu, absolventa a nu-stiu-carei facultati, ci adversara ta cu sani frumosi, picioare lungi si subtiri, plete blonde si ochi migdalati. Pentru ca desi ne place sa ne mintim, ajungem sa traim intr-o lume in care daca „nu arati”, cam nu existi; sau cel putin, nu atat si asa cum ti-ai dori tu.
Blogu' lu' Pompi 
iata si unul din motivele pt care m-am cam saturat de populatia care ma inconjoara, un procent considerabil fiind ipocriti si materialisti. cat despre aspectul fizic, se pare ca exista o lege a compensatiei conform careia cei care nu sunt inzestrati cu un aspect ‘angelic’ pun accent pe inteligenta pt a deschide unele usi. bineinteles, in cazul femeilor, aspectul fizic este destul de important, din moment ce majoritatea covarsitoare a barbatilor sunt asa cum sunt. iar despre femeile superficiale nu sunt prea multe de zis, eu unul le ignor.
operatiile estetice pot fi privite ca un beneficiu doar atunci cand ele nu iti schimba personalitatea/caracterul; nu-i poti multumi pe toti. totul depinde de ambitiile fiecaruia.
parerea subiectiva ‘realisto-pesimista’ este ca probabilitatea ca sa ai ‘succesuri’ pe plan profesional sau sa fii admirata si iubita de un barbat chipes in prezenta unei infatisari aproximativ imperfecte este, relativ, redusa. desigur, sansa creste atunci cand primesti o mostenire substantiala de la vreo matusa de gradul 4.
deci, analizand putin : daca ai ocazia, just do it!
natura umana nu se va schimba niciodata, ramanand mult prea imperfecta; rezultatul ei fiind realitatea. ca sa castigi mai multe lucruri trebuie sa joci dupa regulile jocului. d’aia exista personaje prospere, pt ca sunt jucatori buni.
asa ca, ce alegi? succesul sau resemnarea? (altfel spus: mai multa fericire – rezultatul reusitei morale/imorale pe multe planuri – sau o ‘cantitate’ de fericire redusa, venita insa din lucruri simple?)…sau…poate…o combinatie echidistanta/inteligenta intre cele doua.
sunt de acord cu operatiile estetice doar atunci cand e vorba de reparat ceva. imi plac lucrurile naturale si ma oripileaza plasticul. asta imi sugereaza mintea cand ma uit la o vedeta/pitzipoanca siliconata (tunata), plastic!
@Escu: Ma bucur ca ai revenit pe aici. Eu cred ca merg ceva mai departe, in sensul ca daca pentru tine acest „cand e vorba de reparat ceva” se refera probabil doar la un defect clar, evident, din nastere sau dobandit in urma unui accident, pentru mine o „reparatie” se face si unor sani sau unui nas de care posesoarea nu doar ca e nemultumita, dar e si complexata. Asa cum spuneam in primele pasaje, nu sunt nici eu de acord cu exagerarile, dar repet, si eu mi-as face o operatie pentru ca/ daca nemultumirea mea devine ceva mai mult decat atat. Nu sunt de acord cu operatiile facute din moft, sunt insa de acord cu o operatie care te-ar putea face sa te simti tu ca om mai bine cu tine si care sa iti dea mai multa incredere in tine.
Eu sunt total pro operatii estetice, insa nu exagerate.
Daca iti permiti din punct de vedere material si iti poti asuma riscurile, de ce nu? Sunt oameni cu care natura nu a fost prea generoasa si care au mari complexe…o operatie estetica, i-ar soate din necaz, nu?
@HubbaBubbabOo: sunt constient ca se poate repara ceva si la sani. Sunt de acord cu ce ai spus tu. Nu-mi plac operatiile de tuning, plasticul, cum am mai spus. Se pierde din identitatea persoanei cand apar prea multe operatii estetice.
@lorrena: Impartim aceeasi parere.
@Escu: Asa cum spunea si lorrena mai sus, sunt oameni care nu se simt bine cu ei in momentul in care se privesc in oglinda si atunci o operatie, in conditiile existentei resurselor financiare necesare, a asumarii riscurilor, a durerilor de dupa s.a., devine sansa lor la o viata mai buna, sub aspectul infatisarii.
hmmmm…interesant subiect!!! vad k s-au mai spus diverse … operatiile estetice sunt bune doar atunci cand ai cu adevarat nevoie de ele …nu si atunci cand sunt doar un moft si nu ai pe ce sa cheltui cateva mii de euro. Pacat k nu toata lumea stie sa aprecieze ce este frumos cu adevarat in viata si ca fiecare are frumusetea lui, este unic si special… , insa asta e lumea in care traim …superficialitate 99.99%
dragilor…si eu sunt una dintre persoanele pro operatii estetice… atunci cand chiar este nevoie
…ce vreau eu sa va zic defapt este ca am intalnit persoane depaaarte de a fi perfecte…grase…uratele…etc…dar vreau sa zic ca nu aveau nici un complex!!! …sau cel putin nu au lasat sa se vada asta…erau suuper funny, „de comitet” cum spune un prieten si foarte optimiste…asa urate cum sunt….so people!!! it’s all about how you feel inside!!! tine mult si de cum ai fost educat, de cum ai fost crescut sa te accepti intai u pe tine asa cum esti…. IMPERFECT, de puterea ta de a-ti accepta tot ceea ce ti-a fost prescris din fabrica!;)
Georgiana, bine-ai revenit. Intr-adevar, e vorba despre cat de impacat esti tu cu tine. Eu nu-s impacata cu mine si-uite d-asta mai vreau o operatie ici, una colo;))
Pingback: Eu nu vand sex. « Hubba Bubba's Blog