Inca nu.

De mai bine de doua saptamani am hotarat sa sterg blogul. Atunci cand incepusem sa imi iau avant am crezut ca daca am timp sa lenevesc, voi avea timp si de un blog. Doar ca eu imi doresc sa scriu  articole cu adevarat bune (stiu ca e greu, dar macar incerc). Atunci cand aveam timp putin, cand inspiratia imi lipsea, cand ceea ce scriam nu mi se parea suficient de bun pentru a-l posta pe blog, cand … , cand… am decis ca mi-am demonstrat ca pot, dar ca deocamdata ajunge atat. Si ca cel mai bine ar fi sa ma opresc.

Am primit comentarii de genul « frumos post » care au fost spuse poate doar ca sa ma simt eu bine sau poate nu. Am primit critici bine argumentate, am tinut cat am putut seama de ele ; am aflat ca unii ma citesc doar pentru ca ma cunosc sau pentru ca le place modul meu de a scrie, nu insa si subiectele pe care le abordez. Am primit critici nefundamentate, neargumentate, mi s-a reprosat ca scriu despre ceva despre care nu ar trebui sa scriu ; de parca cineva stabileste ce trebuie sa facem si ce nu ; ce putem sa facem si ce nu. Mi s-a aruncat in fata un « Dar mai nou iti expui sentimentele pe blog ? ». Mai aveam putin si ajungeam sa mi se puna eticheta de « emo kid » din cauza unor articole.

DAR… nu am facut nici un banut de pe urma acestui blog, nu am vandut nimic nimanui, nu am obligat pe nimeni sa ma citeasca, nu am impus nimic nimanui. Am cerut eventual doar bun simt.

Pe blogul asta sunt eu…fara masca. In viata reala am momente cand ma vad nevoita sa nu las pe oricine sa intre in lumea mea. E o caracteristica a zodiei, nu e un semn de slabiciune sau de timiditate. Pe blogul asta m-au descoperit unii prieteni asa cum nu stiau ca pot sa fiu.

Am momente cand plang, am momente cand trec prin diverse stari si faptul ca am putut sa scriu despre asta m-a ajutat. Am primit comentarii de la persoane care se regaseau in lucrurile despre care eu vorbeam si m-au facut sa nu ma mai simt ciudata, sa nu ma mai simt un extraterestru. Nu ma bucur sa aflu ca sunt si altii care trec prin perioade/ stari urate, dar e cumva un sentiment aparte sa stii ca sunt si altii care inteleg perfect prin ce treci tu.

Nu sunt cel mai bun om de pe planeta, asa cum nu sunt nici cel mai rau. Cred insa ca sunt un om cinstit, nu mint (decat atunci cand adevarul i-ar durea pe cei dragi mie), nu urasc, insa nici nu simpatizez pe toata lumea. Nu vreau sa mi se dea dreptate intotdeauna sau sa fiu laudata in legatura cu articolele mele, asa cum nu vreau nici sa fiu contrazisa sau criticata nu cu argumente solide, ci din rautate. Oamenii rai sau rau-intentionati nu au ce cauta la mine pe blog. Pentru ca imi place sa cred despre mine ca nu sunt un om rau. Pentru ca sunt incapabila sa fac un rau intentionat unei persoane. Pentru ca eu si ai mei (familie, prieteni) am suferit de pe urma unor oameni rai. Pentru ca imi place sa cred despre mine si ai mei ca nu suntem oameni rai.

Deocamdata nu dau nimanui satisfactia/ insatisfactia de a ma vedea OUT din blogosfera. Pentru ca inca mai am ceva de zis, ceva de povestit, ceva de demonstrat. Pentru ca inca mai sunt oameni care ma citesc, pentru ca ei inca zambesc citindu-ma, pentru ca ei inca mai au multe de aflat despre mine si despre ei.

Anunțuri

14 gânduri despre “Inca nu.

  1. Sa nu iti mai treaca prin gand sa iti stergi blogul![-( Nu nu, nu ai voie[-(
    De ce?
    1.Pentru ca scrii frumos;
    2.Ai articole bune („Doar ca eu imi doresc sa scriu articole cu adevarat bune ” si le scrii chiar foarte bune parerea mea)
    3.Cat despre faptul ca ai spus ce simti pe blog…NU vad unde ar fi problema…fiecare scrie ce vrea, fiecare scrie pentru satisfactia sa proprie.
    4.Ai unele posturi care m-au facut sa ma simt si eu mai bine…
    5.Datorita tie am dat de Grapefruit.
    6.Esti un suflet cu un blog si asta e frumos:) (nu prea stiu daca m-am exprimat prea bine:)) )

  2. @cimajes: „esti un suflet cu un blog”, eeh ce bine a sunat asta. Multumesc mult. Pentru tot.

  3. Cu multa placere. Uite un blog, nu stiu daca stiai sau nu despre el, dar te rog eu mult sa citesti ultimul post. Parerea mea e ca poate te-ai regasi in ce spune autorul blogului la punctul 2.
    http://www.krossfire.ro/
    Poti sterge postul daca tu consideri ca fac reclama sau mai stiu eu ce.

  4. Articolul despre care vorbeste cimajes il gasiti aici: http://www.krossfire.ro/grade-de-toleranta-comentariile/. E intr-adevar un articol bine scris si sunt sigura ca omul ala are perfecta dreptate. Cimajes, nicio clipa nu m-am gandit sa imi sinucid blogul(vorba unui comentator al articolului respectiv) din cauza unor oameni rau intentionati. NICIODATA. Si nu m-a afectat critica lor, m-au enervat doar criticile spuse clar din rautate. Decizia de a inchide blogul am luat-o dupa ce am avut o perioada de totala lipsa de inspiratie, o perioada in care nu mai postasem nimic, nu imi mai pasa nici de numarul de vizitatori. Voiam sa scriu doar articole bune si mi-am zis ca decat sa o dau in bara mai bine ma retrag. Sa ma fereasca Dumnezeu, nu vreau sa ajung in stadiul de a-mi dori sa inchid blogul din cauza unor cretini care comenteaza aiurea pe blog. N-as putea sa spun ca m-am regasit la punctul 2 al articolului pentru ca -repet- altele au fost motivele care ma indemnau sa inchid blogul. Mi-a placut insa tare mult o fraza de a lui Krossfire: „Nu permite oricarui boschetar cu ghete jegoase sa-ti pateze carpeta de la intrare !” Frumos articol, va invit sa il cititi.

  5. Ai postari interesante care merita citite. Numai tu esti responsabil de blogul tau, e o pagina personala, nu ar trebui sa simti in vre-un fel obligatii fata de cititorii tai. Blogul tau l-ai facut pentru tine.. si nu pentru ei

  6. cum au zis si ceilalalti aici scrii pentru tine,cand ai ceva de scris.tocmai de aceea e blogul tau sau jurnalul tau :).
    eu ma bucur ca mai scrii de sentimente.sunt faine jurnalele astea ;fiecare vedem altfel viata.spor la scris.

  7. Multumesc, Maya si Ionut, pentru incurajari. Din pacate, nu toti gandesc ca voi. Din pacate, pe lumea asta trebuie sa mai existe si rautate. Dar din fericire, exista si oameni ca voi, ca mine si ca prietenii mei, fie ei reali sau virtuali, pentru care „bunatatea” nu e doar un cuvant in dictionar.

  8. Felicitari!…pt tot…

    ma stii, ma cunosti…tare as vrea sa discutam macar virtual anumite kestii prin care cu toata parerea ta de rau….si altii…muuulti altii trec!

  9. @who_care: Multumesc mult. Stii ca sunt mereu deschisa la discutii de acest gen. Palavragim curand.

  10. Io ce sa mai zic? Dovada o gasesti in sufletelul meu scris… au fost nenumarate tentatii in care ma gaseam in imposibilitatea de a mai scrie ceva pe sufletelul meu si atunci…zbang…gata… renunt la blog. Apoi dupa sute de cafele si tigari mi-am zis „de ce?” si „pentru ce?” Il las acolo… cand am chef intru si imi aberez durerile, fericirile, ca doar vorba aia, bloguletul sufletelului meu nu deranjeaza pe nimeni. Nu-s cine stie ce vedeta sa ma caute lumea sa vada ce scriu. Asa ca scriu din placere, scriu de nervi, scriu ca sa scriu. Asta in cazul in care se poate numi „scris” ceea ce aberez eu pe acolo. Nu-s de meserie, nu ma pricep, dar o fac doar pentru sufletelul meu. Asa ca concluzionand, fiindca m-am intins la vorba pe-acilea… nu are sens sa iti stergi blogul tocmai acum cand descoperii si io o hubbabubba numa buna de mestecat la cafeaua de dimineata. Ups… acu e noapte… dar merge. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s