Cu riscul de a fi extrem de ne-originala pentru ca imi aleg un subiect dezbatut pe toate site-urile, blogurile si forum-urile, vom vorbi astazi despre…infidelitate.
Acum…intrebarea este : vorbesc din postura unei fete care a inselat, care a fost fidela sau care a fost inselata ? Raspunsul e simplu : vorbesc din toate cele trei posturi.
De la inceput cred ca trebuie sa fac precizarea ca nici una din relatiile mele nu a ajuns sa fie ceea ce o « relatie » se vrea a fi…Asadar nu va vorbesc dintr-o vasta experienta sau nu va vorbesc din postura omului care s-a implicat prea mult intr-o relatie. Imi asum insa riscurile ca intr-o oarecare necunostinta de cauza sa vorbesc despre asta si sa nu am dreptate. Si totusi…
Fidela am fost doar atunci cand mi-am propus, nu atunci cand mi-a placut cel mai mult tipul. Imi amintesc de o relatie anume, intr-o perioada in care pastram farame de ambitie. Mi-am propus si m-am ambitionat sa nu insel. Nu am inselat. Teapa insa, am aflat apoi ca fusesem inselata de respectivul. A contat? Sincer, nu. M-am simtit insa castigata deoarece mi-am demonstrat ca daca vreau, pot sa NU insel. Si asta a fost suficient pentru mine.
Am fost inselata ? Oooh, da. M-a durut? Nu atat de mult incat sa fie relevant. Nu m-a durut pentru ca sunt o scorpie ? Nu, nu e vorba despre asta. Nu m-a durut pentru ca nu aveam sentimente intense pentru cel de langa mine.
Am inselat ? Da. De mai multe ori ? Da. De ce ? Pentru ca nu imi pasa, pentru ca eram inconstienta, pentru ca nu eram implicata intr-o relatie suficient de bine cladita. Mi-am facut partenerul sa sufere ? NU.
Am acceptat sa intru intr-o relatie cu un tip deja « luat » ? Da. Asta pe vremea in care nu imi stabilisem anumite principii, printre care se numara « Daca un baiat este implicat intr-o relatie, indiferent daca e fericit sau nu in respectiva relatie, indiferent de cat de mult il placi, indiferent de oricare alte lucruri, NU TE BAGA ! ». De ce acceptasem sa fiu pionul numarul 2 ? Eram mica, naiva(nu, nu spun asta ca sa ma justific !), eram topita dupa el si nu imi pasa catusi de putin, atata timp cat eram si eu ceva pentru el. Am fost o simpla distractie ? Tind sa cred(fara pic de naivitate) ca nu. (Se aud in surdina rasete de baieti. « Nu, pe dracu’. S-a folosit de tine si tu ai cazut in plasa ca proasta .» Ei bine, va contrazic. In general nu sunt un om sigur pe el, dar acum sunt sigura pe mine cand va spun ca nu aveti dreptate. Daca as fi fost folosita si daca as fi fost atat de neinsemnata, nu si-ar fi riscat relatia pentru o alta relatie care nu ii aducea nici pe jumatate cat ii aducea prima.) Am avut de suferit ? Again, nu. Si de data aceasta nu pentru ca nu mi-ar fi pasat. Imi amintesc ca a trecut cu ea pe langa mine…Nu pot sa spun ca am fost indiferenta, dar eram perfect constienta in ce ma bagasem si eram prea fericita ca insemn ceva pentru el astfel incat nu imi pasa de alte lucruri. De ce a inselat-o el pe ea? In niciun caz pentru ca ar fi gasit la mine mai multa intelegere in pat. Poate doar in afara lui. In niciun caz pentru ca as fi fost eu mai draguta. Poate doar pe dinauntru. Cu riscul ca rasetele din surdina sa se auda inca o data, cred ca pur si simplu i-am placut. Si atat.
Pe scurt, barbatii inseala pentru ca : s-au plictisit de aceeasi partenera sau pentru ca partenera lor nu mai este la fel de atragatoare sau nu ii satisface sau pentru ca partidele lor de sex s-au rarit. Asta cand inselatul se rezuma strict la sex. Daca partenera lor este prea cicalitoare, mult prea geloasa si posesiva, prea mofturoasa sau din alte mii de motive, barbatul cauta la o alta femeie nu doar sex, ci si intelegere, intelegere de care nu (mai) are parte acasa.
Femeile inseala din razbunare sau pentru a avea certitudinea ca inca mai pot cuceri un barbat. Sau pentru ca nu isi mai iubesc partenerul sau pentru ca acesta nu le mai face sa se simta iubite, apreciate, frumoase s.a. Pai si atunci, de ce dracu’ mai ramaneti in relatia aia, dragele mele ? Cred ca s-ar reduce cu 30% numarul persoanelor cu dureri de cap daca in momentul in care lucrurile scartaie intr-o relatie iti iei inima in dinti si ii pui capat. Daca nu vrei sa se ajunga pana acolo, VORBESTE cu partenerul. El nu are de unde sa stie ce bazgauni ai tu in cap. Daca partenerii ar comunica intre ei de fiecare data cand se iveste o problema, indiferent cat de mica sau cat de mare e ea, lasand insa orgoliile la o parte, numarul persoanelor cu dureri de cap s-ar mai reduce cu 40%. (Restul de 30% care ramane e reprezentat, clar, de hipertensivi.)
Daca nici unul din motivele de mai sus nu vi se pare suficient de bun, atunci… : barbatii inseala pen’ca E porci si femeile inseala pen’ca E curve, dom’le !
TU…de ce inseli ? Sau de ce ramai fidel(a) ? Nu trebuie sa imi raspunzi mie neaparat, dar raspunde-ti tie !
P.S.1 : Imi permit sa va dau un sfat. Daca inselati si nu doriti ca relatia voastra sa se destrame, faceti un mic efort si incercati sa inselati fara ca cel de langa voi sa afle. De putut, credeti-ma pe cuvant ca se poate. Si in plus, il feriti de suferinta.
P.S.2 : Un alt sfat ar fi, evident, sa incercati sa NU inselati. Repet, de putut, credeti-ma pe cuvant ca se poate. Si daca te ispiteste cineva…oricat de slab ai fi, poti sa nu cazi prada ispitei. Trebuie doar sa vrei.
Blogu' lu' Pompi 
barbatii sunt catelusi in fata sexului slab, inadaptati si plini de constrangeri, pe cand femeile sunt stapane pe situatie, inteligente si ambitioase. Paradoxal se pare ca femeile conduc lumea din umbra, barbatii fiind doar marionete. Doamne, in ce lume traim!
Iar frustratii plang pentru ca sunt inselati, dar si baietii plang cateodata, cica.
Traim intr-o lume a dragostei, a sf valentin. valuri de iubire curg offffff cat de frumos =))
:)) hai ca mi-a placut si asta!!! cata dreptate ai! 😉 in unele situatii ma recunosc si eu foaaaarte bine…:D
Nu am inselat si nici nu am fost inselata.
Nu am inselat pentru ca asa am ales eu. Pentru ca ori il vreau doar pe el, ori ma despart de el. Nu imi place sa umblu cu jumatati de masura. Sau sa fac un intreg din bucati.
Nu pot sa zic ca am trecut de stadiul unei relatii lungi, maxim un an. Si toate s-au incheiat din cauza ca s-a ajuns in stadiul de dezinteres. O singura relatie am incercat sa salvez, dar m-am trezit luptand singura si am renuntat.
Cred ca trebuie sa iti cauti acea persoana care sa te multumeasca pe majoritatea planurilor. Una singura. Si sa incerci sa construiesti relatia armonios, sa stii mereu ce vrea fiecare. Si cred ca pastrezi pe cineva cand ii oferi ceea ce isi doreste cel mai mult de la o relatie (si asta inseamna sex, siguranta financiara, siguranta emotionala, un camin, etc… in functie de fiecare).
Asa consider eu… sunt monogama total… poate si datorita caracterului posesiv. 😛
@Georgiana: Am fost criticata pentru ca scriu „prea personal”. critica a fost bine argumentata si constructiva. Stiu ca am impartasit unor oameni straini lucruri care tineau poate de intimitatea mea. Dar uite ca oamenii astia straini se regasesc in lucrurile despre care eu scriu. ar mai fi multe de spus…
@DianaEmma: Felicitari pentru ca nu ai inselat. Si eu sunt foarte posesiva dar uite ca am facut si compromisuri…Ce pot sa spun…Nu va mai zic ca aveti dreptate…Chiar sunt total de acord cu ceea ce ai spus tu. In momentul in care nu voi mai fi, te voi contrazice, cu argumente clare. Dar deocamdata…Doamne, cat de multa dreptate poti avea.
interesant articol…ce pot sa zic…nu prea am ce…nu te contrazic:))
Daca nu ma contrazici, inseamna oare ca te-ai regasit in randurile de mai sus?;))
Daca bancul ala cu „incet si trist” nu ar fi real as avea multe de adaugat… Faza faina, si de obicei al dracu de complicata e ca oamenii sunt foarte ciudati, viata e plina de paradoxuri (de cacao de multe ori), si chestia asta cu vointa de a face sau nu face ceva sau cu princpiul pe care nu-l calc functioneaza doar in anumite conditii. Frumos articol, in principiu real, doar ca ti se potriveste tie (si probabil multor altora). Poti sa nu inseli niste zeci de ani datorita atractiei (aia ca in povesti…) si sa crezi sau chiar sa intalnesti pe cineva care e atat de compatibil cu imaginea ta despre CELALALT incat sa uiti ca ai existat pana atunci. Si nu e nici de bine nici de rau. E adevarat. Suferi? DA. Celalalt? DA. Al treilea. Oho foarte posibil…
Viata nu e o reteta rationala. Iar inselatul nu e o chestiune despre care sa vorbesti la modul general, decat in cazul in care vorbim de sex animalic, iar asta e o alta poveste…