La multi ani!
30 decembrie 2009
Sms-ul meu, trimis la lista, de la an la an din ce in ce mai scurta, (da, trimit sms-uri la lista, din lipsa de timp, inspiratie, originalitate) ar suna, scris de manutzele mele, asa : Va urez ca in Noul An sa va gasiti puterea de a va realiza visele, de a va implini aspiratiile, de a va atinge telurile. La multi ani ! An Nou Fericit ! (Cine-mi fura smsu’ va fi un uracios tot anu’, am ziiis!).
Putere… nu stiu voi, dar eu am puterea. Imi lipseste insa sutul in fund care sa ma urneasca din loc.
…
Fie ca zilele in care ne transformam in monstruleti verzi, uraciosi, ciufuti sa fie cat mai rare iar perioadele in care Marte va fi retrograd sa fie cat mai scurte si limitate.
Mai presus de toate, amintiti-va sa traiti. Indiferent daca in 2010 vom resimti si mai puternic criza economica, indiferent daca in 2010 vom plange, vom suferi ori vom castiga la Loto si vom intalni marea dragoste, indiferent daca la sfarsitul anului bilantul vostru contabil va arata un suflet in pragul falimenului, batran, fara vlaga, rapus de reumatism si alte boli grele, amintiti-va sa vi-l resuscitati si sa traiti. Si apoi, amintiti-mi si mie, daca aveti timp.
Ramaneti frumosi, veseli si nu uitati sa iubiti.
An Nou Fericit !
« – […] Greseala pe care o face fiecare dintre noi – cel putin asa au cautat sa-mi explice – este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna… Fiecare trebuie sa poata raspunde : Iata pentru ce am trait ! fara sa roseasca. In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc : A mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol…
– Vorbe, Mirona, vorbe ! »
Craciun fericit!
24 decembrie 2009
[ Primiti cu colindu’? Ca doara, tulai Doamne, buni is ardelenii, ma! ]
Tare fericita eram io in ziua asta, cu ceva multi ani in urma. Eram extrem de entuziasmata, de abia asteptam sa impodobim bradul, sa primim colindatorii, sa vina Mosu’… Am asteptat ceva ani pan’ sa aflu secretu’: bunicul meu folosea, dooh, o alta usa, ca sa se poata strecura far’ sa-l vad io cand negocia cu Mos Craciun.
Imi pare rau ca am aflat prea repede ca nu exista Mos Craciun. De fapt, imi pare rau ca am aflat punct.
Nu-i asa ca acum ne plangem spunand “Craciunul nu mai e ce era odata…” ? Nu-i asa ca ne enerveaza aglomeratia si frigul si preturile si parca si oamenii ? Nu-i asa ca acum suntem niste tristi? Nu-i asa ca tre’ sa ne dam singuri una dupa ceafa si sa ne bucuram de sarbatoare?
Din pacate, eu nu pot avea alaturi anumite persoane dragi mie. Din pacate, n-am ‘traditionala’ salata boeuf. Din pacate, nici carne de porc nu prea mananc. Dar ma bucur de o sarmalutza. Si de-un cozonac. Si de-un bradutz si de luminite si de globuletze si de fel de fel de minunatii. Si-asa tre’ sa facem toti. Macar azi.
Si macar azi…sa fim mai buni ? Nu. Pentru ca bunatatea nu se poate mima. Precum nici fericirea nu poate fi mimata. Dar poate fi provocata. Chiar de noi insine.
Sa fiti fericiti, c-un zambet tamp pe fatza, sa va bucurati de sarbatoare, de zapada, de colinde, de luminite colorate, sa v-amintiti sa fiti copii, chiar 70 de ati avea.
Sarbatoarea asta-i pura doar prin ochi de copil.
Craciun fericit , dragelor si dragilor !
Cu drag,
A voastra
Hubbis.
Io zic ca…
22 decembrie 2009
Bilant contabil.
15 decembrie 2009
De o luna sau chiar doua ma gandesc la asta. Daca as face un bilant, asa cum incercam noi sa facem la conta si eu ma pierd, de fiecare data, fara exceptii, firma mea ar fi falimentara. Nu stiu daca am investit mai mult decat am castigat, nu stiu daca am castigat de prin vreo parte si daca astfel s-a compensat pentru celelalte pierderi, stiu insa ca ies pe minus… Si de asta mi-e frica de 31 decembrie, nu pentru ca a fost un an rau si atat, asa cum un prieten pretindea, a fost mai mult decat atat… Am pierdut, voluntar sau involuntar, niste oameni dragi mie, desi, fizic, ei sunt tot undeva pe-aproape, mi-am pierdut ceva vise si ceva timp alergand in directii gresite. Am irosit aproape tot ce mai ramasese din mine. As vrea sa o iau cumva, undeva de la capat insa… poate altfel, poate… putin imposibil, cand esti lipsit de vlaga si cand nu ai motive sa lupti iar tu esti insuficienta. Ce vreau de la Mos Craciun? Ambitie, tarie, o personalitate ceva mai puternica si putina rautate. Toti isi doresc sa fie mai buni. Eu nu. Pentru ca asta nu m-a dus catre nimic favorabil mie, din contra. E putin cam greu sa dai piept cu viata cand esti slab si sensibilos.
„If you’re soft, you’re soft. And well, let’s face it – You’re soft.”
