De fiecare data cand se apropia ziua mea de nastere incercam sa scriu un articol, poate mai mult pentru mine, decat pentru altii, un articol care sa vina cumva ca un rezumat a ce s-a intamplat peste an sau, daca nu, macar sa fie un alt articol in care sa ma plang de cat e de nasol sa imbatranesti si cum acest lucru inseamna sa ai atatea responsabilitati si toate cele.
Si mi-ar fi placut atat de mult sa fac din asta o traditie, chiar daca 16 noiembrie al fiecarui an ar fi insemnat sa ma cititi pe mine plangandu-ma de asa lucruri puerile si absurde pe langa problemele reale ale acestei lumi.
Din pacate insa, in incercarea mea de a face pe acest om matur si responsabil – asa cum isi doresc altii sa fiu, ma pierd cumva in putinul timp care mi-a mai ramas liber si, pare-se, ajung sa uit sau sa nu am timp nici macar de lucrurile mele de suflet. Caci asta era pentru mine un lucru de suflet.
O sa va spun un mic secret: nu imi place sa imbatranesc si ma plang exagerat de mult cand se apropie ziua mea de nastere, poate din teama ca s-a mai adaugat un an si nu ma pot lauda cu nimic special, nimic care sa ma faca, deocamdata, sa fiu incredibil de mandra de mine. Dar, retineti, imi place la nebunie sa fiu sunata si lamultianiuita de toata lumea si ador sa mi se dea, macar de ziua mea, importanta cuvenita – hapciu! 
Ziua mea de nastere m-a prins pe plantatie si prea putin am apucat sa ma bucur de ea cu cativa oameni dragi. De asta consider ca, de zilele de nastere, angajatii ar trebui sa primeasca liber. Dar asta e doar una din maretele legi pe care o sa le propun cand o sa ma fac eu mare. (Mda, inca ma cred… mica. 
)
Cred ca anul trecut, la 21 de ani, am fost mai putin obosita si mai … fericita.
Dar imi promit mie ca nu o sa imbatranesc cresc altfel decat frumos.
Si imi mai promit mie ca o sa-mi fac timp pentru lucrurile mele de suflet, dar din pacate trebuie sa ma zbat putin pentru asta, caci sistemul asta afurisit parca-mi sta impotriva.
E nasol sa fii om mare. Dar o sa-mi demonstrez ca nu e imposibil. 
hai, sa ne fi sanatosa :>
Comitetul lucratorilor pe plantatie saluta pe Gumi cea mica!
@Daninho: Mersi, mersi!
Si voi pe langa mine!
)) Plantatia ma-sii.
@Koodoo: Mda, triiiist. Suntem niste naspa cu totii.
Sunt oameni care realizează lucruri mari la tinerețe, oameni care realizează lucruri mari la bătrânețe… nu e niciodată prea târziu…
Eu sper ca… să redevină cândva și blogul un lucru de suflet pentru care să ai timp.
Dar bineînțeles, întâi își au altele locul. 
asa e, sucks…. si sa citez o melodie “this is the closest thing to crazy i have ever been…. feeling 22… acting 17)… esti cu cateva luni mai mare decat mine… la multi ani
22…..ce n-as da sa mai am si eu varsta ta….
Sa stii ca sunt companii in Romania (chiar de stat) care dau liber angajatilor de ziua de nastere, deci, se poate
pai daca ne uram mereu La cat mai multi ani
se intelege ca maxima fericire e sa treci de suta,nu?:)as vrea si eu o firma la care sa imi dea liber de ziua mea…
E nasol si obositor sa fii om mare si totusi cand eram mici muream de nerabdare sa crestem!
Multi ani cu fericire si sanatate! >:D<
Eu simt ca imbatranesc si la 20 de ani, la 22 o sa ma uit disperata dupa riduri…:)) Mna, schimbarea prefixului aduce cu sine multe greutati, desi eu simt ca am avut multe pe cap de cativa ani buni…