Intrebari despre tine.

Astazi am vazut un clip care m-a pus pe ganduri. Raluca, o fosta colega de facultate, l-a share-uit pe pagina ei de Facebook si m-a pus nitel pe ganduri. Scriam pe pagina ei ca, din punctul meu de vedere, oamenii au uitat sa fie profunzi. Intrebarile acestea si cele de tipul lor ar trebui sa ni le punem mai des. Si mai scriam si ca… mi-ar fi placut sa fie intervievati mai multi oameni batrani si, de ce nu, mai multi copii. Pentru ca avem, deopotriva, atat de multe de invatat de la ei.

Cand ti se pun intrebari de felul acesta pe nepusa masa, esti tentat sa dai raspunsuri superficiale. Am incercat sa mi le pun si eu si sa raspund fara sa stau sa-mi prelucrez prea mult gandurile. Detaliez insa aici. Si cred ca e un exercitiu pe care ar trebui sa il fac mai des.

1. Care e cel mai mare regret al tau?

Cel mai mare regret al meu, pe anul acesta, an in care chiar s-au intamplat multe lucruri poate nu tocmai frumoase, este… acela de a nu ma fi inscris la master la Litere. Poate nu pare atat de important, dar regret tare mult.

Cel mai mare regret al vietii mele este, insa, acela de a nu fi reusit sa construiesc din mine omul pe care mi-l doream. Dar nu e tarziu si incep sa schimb asta. Cu putina rabdare, putina ambitie, si prieteni care sa ma sustina in asta. Si ceva mai multa munca.

2. Care este intrebarea pentru care nu ai un raspuns?

Cum putem face sa nu mai fie ATAT de dificil? Caci de ce este atat de dificil… am inceput sa inteleg.

3. Care este cea mai mare dorinta a ta ?

Sa fiu bine. Insa asta se traduce prin alte mii de mari dorinte. Se traduce prin starea aia de bine data de o familie calduroasa, de un copil cu care sa am o relatie atat de frumoasa, de un job pe care sa il fac absolut cu placere si, nu in ultimul rand, se traduce prin a fi impacata, multumita si mandra cu mine. Se mai traduce si prin prieteni dragi alaturi pentru care sa fiu macar pe jumatate ceea ce sunt ei pentru mine. Si, intr-un plan mai indepartat, inseamna si sa calatoresc, sa vad locuri, sa cunosc oameni, caci se spune ca doar cu lucrurile astea ramai…

Cred ca ar trebui sa reiau, pentru mine, raspunsurile la intrebarile la care am raspuns candva, instinctiv, cum mi s-a spus la vremea respectiva, intrebari din articolul asta. (Raspunzand acum, la intrebarile de atunci, ma frapeaza raspunsurile mele initiale atat de… goale, cum bine spunea atunci cineva-ul, insa ma bucur atat de mult ca sunt capabila acum sa dau niste raspunsuri cu semnificatie, niste raspunsuri care imi arata cum au reusit sa se schimbe lucrurile, niste raspunsuri care ma fac sa cred ca… nu e in zadar. Merita incercat!)

“Cand un om raspunde la intrebari despre el, e cel mai vulnerabil si mai frumos – e omul pe dinauntrul lui.”

(Mihaela Radulescu)