Nu-mi plac oamenii superficiali. Desi si eu sunt unul. (Dar cine-a zis ca ma plac?) Nu-mi plac oamenii superficiali in sensul ca reactioneaza maimutareste la chestiuni de… suflet.
Nu-mi plac oamenii care ti se baga pe gat, nu-mi plac…
Sunt convinsa ca voi, putini cei care ati ramas cat de cat cu capul pe umeri, creier in el si suflet profund, va plangeti de calitatea oamenilor din ziua de astazi. Nu stiu daca inainte oamenii erau altfel, probabil si inainte te stresau cu intrebari legate de iubiti si joburi si probabil si inainte oamenii isi faceau rau unii altora. Caci… sunt oameni si … oameni.
Probabil cuiva i se va parea ironic, insa chiar simt, macar uneori, nevoia de oameni profunzi. Nevoia de a gasi oameni cu care sa empatizez, chit ca poate a empatiza pentru mine inseamna a ne placea amandurora culoarea roz. Nevoia de oameni cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda si cu care sa ma inteleg din priviri. Poate e un punct de vedere ingust, caci a te dezvolta o fi insemnand a interactiona cu oameni de la care sa inveti lucruri noi, ori oamenii ca tine poate nu ar mai avea ce sa te invete. Mi-e totuna! M-am plictisit si am obosit, fizic si psihic, sa interactionez cu oameni “diferiti de mine” care sa imi dea batai de cap prin personalitati care nu includ cuvinte precum “bun simt” sau “respect” sau cu oameni cu gandire limitata sau cu maimutareli de oameni sau cu oameni care nu sunt capabili sa isi sustina argumentele sau sa accepte opinii diferite de ale lor (nu, moldovencele-s curve pentru ei si ungurii trebuie toti impuscati, amin! sa mori tu?!).
Mi-e dor de o conversatie fata in fata, cu oameni pe care sa-i apreciez, in care sa ne pierdem cu orele abordand fel de fel de subiecte. Poate nu-s suficient de inteligenta incat sa le fac fata (interlocutorilor sau subiectului in sine), cu siguranta vin la pachet cu prejudecati, “fixuri si frustrari”, incapatanare puerila, dar macar sunt dispusa si stiu ce-mi doresc. Iar societatea asta cu siguranta nu mi-o doresc.
“Great minds discuss ideas; Average minds discuss events; Small minds discuss people.”
(Eleanor Roosevelt)
Eu te inteleg perfect, nu esti singura care simte chestiile astea………
Dacă vrem oameni de o anumită factură în jurul nostru, ar trebui să începem prin a fi noi înşine aşa.
@Nasty: Stiam eu ca tre’ sa mai fie cineva.
@Emma: Eu vorbeam strict de oamenii cu care poti avea o discutie despre altceva in afara de lucrurile cotidiene sau superficiale. Si, scuza-ma, dar nu ma consider nici o maimutareala de om, nici un om fara bun simt, nici un om cu gandire limitata.
Legat de ultimul citat, niciodată nu am înțeles de ce unii când intră într-o discuție iar celălalt are altă părere, se enervează imediat și nu rămâne la a discuta ideea și persoana care a spus-o. Am fost cândva moderator pe un forum și era uimit la cum ajungeau unii să se urască pentru că nu aveau aceiași părere ca ei
) E mare lucru să poți face diferența între afirmație și cel care o face 
Creve, sunt absolut convinsa ca si mie mi s-a intamplat ca cineva sa nu aiba aceeasi parere cu a mea si poate nu i-am acordat suficiente sanse de a isi argumenta opinia. Caci suntem oameni, gresim, iar eu cu siguranta nu sunt perfecta. Am fost insa si de cealalta parte a baricadei si m-am lovit de minti inguste pentru care zapada era neagra orice ai fi zis, demonstrat sau facut. Poate si eu am fost omul rigid macar intr-o discutie si poate se va intampla sa mai fiu, dar eu tineam sa punctez foarte mult faptul ca rar gasesti oameni ok cu care sa empatizezi si cu care sa discuti si altceva decat ce ai mancat la micul dejun.
Și de ce nu încerci să găsești altă societate?
DianaEmma, pentru ca nu as sti unde sa o caut.
Păi pornești de oriunde și tot cauți, te duci în alte locuri până o găsești.
Nu are rost să rămâi într-un loc unde nu te simți că aparții, confortabil. Te ajung frustrările pe urmă de la o vârstă.
„DianaEmma” de la tine sună așa ciudat și cu subînțeles…
Mbineee, o sa iti spun Ana Banana de acum.
) Nu era cu subinteles! 
)
Cat despre ce zici tu… … Nici macar nu stiu ce sa-ti raspund.
Mie îmi sună cu subînțeles când mi se adresează cineva cu un nume.
Am așa o senzație paranoică (,) că încearcă lumea să mă manipuleze. Habar n-am de ce.
Deși o să regret că am spus asta…
Nu, Ana Banana, am ramas cu obisnuinta de a raspunde la comentarii pe stilul “@DianaEmma”. Sa te manipulez?! Ce uraaat!